1 Nu mulţi dintre voi, fraţilor, ar trebui să fiţi învăţători, fiindcă ştiţi că noi cei care-i învăţăm pe alţii vom fi judecaţi mai aspru.
2 Noi toţi greşim în multe feluri, însă dacă nu greşeşte cineva niciodată în ceea ce spune, este un om perfect, în stare să-şi ţină tot trupul în stăpânire.
3 Prin intermediul unei zăbale mici puse în gura calului, îl putem struni să se întoarcă şi să meargă încotro vrem noi, oricât de mare ar fi acesta.
4 De asemenea, printr-o cârmă mică timonierul poate schimba cursul unei nave uriaşe în direcţia dorită de el, chiar dacă vântul potrivnic suflă cu putere.
5 Tot aşa, limba este un organ mic, dar ce pagube enorme poate provoca. Cât e pădurea de mare, nu-i trebuie decât o singură scânteie ca să ia foc.
6 Iar limba e o flacără de foc. Este plină de răutate şi otrăveşte cu veninul ei orice colţişor al trupului. Ea este aprinsă chiar de iad şi poate să facă din întreaga noastră viaţă o văpaie care aduce prăpăd şi dezastru.
7 Omul a dresat, şi poate să îmblânzească orice animal sau pasăre care există şi orice fel de peşti sau reptile,
8 dar nici o fiinţă omenească nu poate îmblânzi limba. Ea este gata oricând să-şi reverse otrava-i ucigătoare.
9 Acum îl laudă pe Tatăl nostru din cer, acum izbucneşte în blesteme la adresa unor oameni făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
10 Şi aşa se face că din aceeaşi gură ies şi binecuvântâri, şi blesteme. Fraţii mei iubiţi, fireşte că acest lucru nu poate fi în ordine.
11 Cum adică, va da oare un izvor mai întâi apă dulce, şi apoi apă amară?
12 Sau, poate cineva culege măsline dintr-un smochin şi smochine dintr-o viţă de vie? Da de unde – niciodată! După cum nu poţi scoate apă dulce proaspătă dintr-o fântână sărată.
13 Dacă sunteţi înţelepţi, trăiţi o viaţă de statornicie în bunătate, pentru ca să nu iasă la suprafaţă decât fapte bune. Iar dacă veţi reuşi să nu vă făliţi cu ele, atunci veţi fi înţelepţi cu adevărat!
14 În orice caz, nu cumva să vă lăudaţi că sunteţi înţelepţi şi buni, dacă, dimpotrivă, sunteţi plini de invidie şi egoism; ar fi cea mai josnică dintre minciuni.
15 Fiindcă, invidia şi egoismul nu fac parte din înţelepciunea lui Dumnezeu. Astfel de lucruri nu vin de sus, ci sunt lumeşti, fiind inspirate de diavolul.
16 Căci oriunde există invidie şi ambiţie personală, va domni dezordinea, însoţită de toate relele posibile.
17 Dar înţelepciunea care vine din cer este, mai întâi de toate, curată şi plină de blândeţe discretă, care nu poate fi tulburată de nimic. Apoi este iubitoare de pace şi curtenitoare. Admite discuţia şi e gata să cedeze în faţa altora; este plină de îndurare şi fapte bune. Este dintr-o bucată, sinceră şi deschisă.
18 Cei care fac pace se vor bucura de pace, şi vor culege bunătate.