1 Vă mai amintiţi de Maria, cea care a turnat parfumul acela scump peste picioarele lui Isus şi i le-a şters apoi cu părul ei?
2 Ei bine, fratele ei Lazăr, care locuia la Betania împreună cu Maria şi cu sora ei, Marta, s-a îmbolnăvit.
3 Prin urmare, cele două surori i-au trimis lui Isus următorul mesaj: „Doamne, bunul tău prieten este foarte, foarte bolnav.”
4 Dar când a auzit Isus, a zis: „Scopul bolii sale nu este moartea, ci slăvirea lui Dumnezeu. Eu, Fiul Omului, voi primi slavă din această situaţie.”
5 Deşi lui Isus îi erau foarte dragi Marta, Maria şi Lazăr,
6 el a rămas unde se afla pentru încă două zile şi n-a făcut nici o mişcare pentru a veni la ei.
7 Dar, după ce au trecut cele două zile, le-a spus ucenicilor: „Haideţi să mergem în Iudeea.”
8 Ucenicii au obiectat: „Învăţătorule, au zis ei, doar mai acu vreo câteva zile, conducătorii evrei încercau să te ucidă. Şi tu mergi din nou acolo?”
9 Isus a răspuns: „Sunt douăsprezece ore cu lumină în fiecare zi şi în orice oră din ea omul poate umbla teafăr, fără să se poticnească.
10 Doar noaptea există primejdia să calci greşit, din pricina întunericului.”
11 Apoi adăugă: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu am să mă duc acum să-l trezesc!”
12 Ucenicii, crezând că Isus se referea la faptul că Lazăr petrece acum o noapte de odihnă, au zis: „Asta înseamnă că se face mai bine.”
13 Isus însă voise să spună prin aceasta că Lazăr a murit.
14 Atunci le-a spus-o pe faţă: „Lazăr e mort.
15 De dragul vostru, mă bucur că n-am fost acolo, fiindcă acest eveniment vă va da prilejul să credeţi în mine. Hai, să mergem la el.”
16 Toma, poreclit „Geamănul”, se adresă celorlalţi ucenici: „Haideţi, să mergem să murim şi noi împreună cu el!”
17 Când au sosit în Betania, li s-a spus că Lazăr e îngropat de patru zile.
18 Betania se afla la numai câţiva kilometri de drumul ce duce la Ierusalim,
19 şi mulţi dintre conducătorii evrei veniseră să-şi prezinte condoleanţele şi să le mângâie pe Marta şi pe Maria pentru pierderea suferită.
20 Când a aflat Marta că vine Isus, i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă a rămas acasă.
21 Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22 Dar nici acum nu e prea târziu, căci eu ştiu că Dumnezeu îmi va învia fratele dacă ai să-l rogi tu.”
23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia.”
24 „Da, zise Marta, când vor învia toţi, în ziua învierii.”
25 Isus îi spuse: „Eu sunt cel care învie morţii şi le dăruieşte viaţă din nou. Oricine crede în mine, chiar dacă moare la fel ca ceilalţi, va trăi din nou.
26 Fiindcă crede în mine, va primi viaţă eternă şi nu va pieri niciodată. Crezi tu aceasta, Marto?”
27 „Da, învăţătorule, îi spuse ea. Cred că tu eşti Mesia. Fiul lui Dumnezeu, cel pe care l-am aşteptat atât de mult.”
28 Atunci ea l-a lăsat acolo şi s-a întors la Maria; apoi chemând-o din mijlocul bocitorilor, i-a spus: „A venit şi doreşte să te vadă.”
29 Şi Maria s-a dus îndată la el.
30 Dar Isus a rămas afară din sat, la locul unde îl întâlmse Marta.
31 Când au văzut conducătorii iudei care veniseră s-o consoleze pe Maria că pleacă grăbită, au presupus că se duce la mormântul lui Lazăr să jelească şi au pornit după ea.
32 Când a sosit Maria la locul unde se afla Isus, i-a căzut la picioare, zicând: „Doamne, dacă ai fi fost tu aici, fratele meu ar mai fi şi azi în viaţă.”
33 Când a văzut-o Isus cum plânge şi pe conducătorii evrei care boceau cu ea, s-a umplut de indignare şi s-a tulburat.
34 „Unde este îngropat?”, i-a întrebat el. Ei ziseră: „Vino să vezi”.
35 Ochii lui Isus s-au umplut de lacrimi.
36 „Erau prieteni apropiaţi – au spus fruntaşii iudei. Vezi, ce mult îl iubea!”
37 Dar unii ziceau: „Omul acesta a vindecat un orb – de ce nu l-a putut împiedica pe Lazăr să moară?”
38 Şi din nou Isus se umplu de indignare, între timp au ajuns la mormânt. Era un fel de peşteră cu o piatră grea răsturnată în faţa intrării.
39 „Daţi piatra la o parte”, spuse Isus. Dar Marta, sora mortului, zise: „La ora aceasta o să miroase foarte urât, fiindcă e mort de patru zile.”
40 „Dar nu ţi-am spus că vei vedea o minune strălucită de la Dumnezeu dacă vei crede?” o întrebă Isus.
41 Aşadar, rostogoliră piatra la o parte. Atunci Isus îşi ridică privirile spre cer şi rosti: „Tată, îţi mulţumesc pentru că mă asculţi.
42 Desigur, tu mă asculţi întotdeauna, dar am spus-o pentru oamenii care stau aici, ca şi ei să creadă că tu m-ai trimis.”
43 Apoi strigă: „Lazăre, ieşi afară!”
44 Şi Lazăr ieşi – învelit în giulgiu şi având faţa bandajată. Isus le spuse: „Desfaceţi-l şi daţi-i drumul să meargă.”
45 Şi astfel, în sfârşit, mulţi dintre conducătorii evrei, care erau cu Maria şi au văzut minunea cu ochii lor, au crezut în cele din urmă în el.
46 Dar unii s-au dus îndată la farisei şi le-au dat de ştire ce s-a întâmplat.
47 Atunci mai marii preoţilor au convocat o şedinţă de consiliu să discute situaţia. „Ce ne facem? – se întrebau ei – căci omul acesta realmente săvârşeşte minuni.
48 Dacă-l lăsăm în pace, întreaga naţiune se va duce după el – şi atunci va veni armata romană şi ne va ucide, preluând conducerea guvernului evreiesc.”
49 Unul din ei, Caiafa, care era Mare Preot anul acela, a zis: „Neştiutori ce sunteţi! –
50 lăsaţi să moară doar omul acesta pentru popor! De ce să piară întreaga naţiune?”
51 Profeţia aceasta, după care Isus trebuia să moară pentru întreaga naţiune, a venit din partea lui Caiafa în calitatea sa de Mare Preot. N-a conceput-o singur, ci a primit inspiraţie s-o facă.
52 A fost acea prezicere după care, moartea lui Isus nu va fi doar pentru Israel, ci pentru toţi copiii lui Dumnezeu împrăştiaţi în toată lumea.
53 Aşadar, din clipa aceea conducătorii evrei au început să urzească moartea lui Isus.
54 În această perioadă, Isus şi-a încheiat misiunea de propovăduire publică şi a părăsit Ierusalimul, ducându-se la marginea deşertului, în satul Efraim şi a stat acolo împreună cu ucenicii.
55 Se apropia Pastele – care era o zi sfântă le evrei – şi mulţi oameni de la sate au sosit în Ierusalim cu câteva zile mai devreme, pentru ca să poată îndeplini ritualul de purificare înainte de începerea Pastelor.
56 Ei doreau să-l vadă pe Isus şi, cum stăteau ei de vorbă în Templu, se întrebau: „Ce credeţi? O să vină oare de Paşte?”
57 Între timp, mai marii preoţilor şi fariseii anunţaseră oficial că oricine îl va vedea pe Isus va trebui să raporteze imediat, pentru ca ei să-l poată aresta.