1 Cu şase zile înainte de a începe festivităţile de Paşte, sosi şi Isus în Betania unde se afla Lazăr – cel pe care îl înviase.
2 Se pregătise un banchet în cinstea lui Isus. Marta servea iar Lazăr stătea la masă cu el.
3 Atunci Maria luă un vas cu parfum scump, făcut din esenţă de nard şi unse cu el picioarele lui Isus, ştergându-le cu părul ei. Toată casa se umplu de mireasmă.
4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi – acela care avea să-l trădeze – zise:
5 „Parfumul ăsta făcea cât o avere. Trebuia să-l fi vândut iar banii să-i fi dat la săraci.”
6 Zicea asta nu pentru că l-ar fi interesat săracii, ci fiindcă el avea în grijă banii ucenicilor şi intra adesea în ei pentru uzul său personal.
7 Isus a răspuns: „Lăsaţi-o în pace. Ea a făcut aceasta ca să mă pregătească de înmormântare.
8 Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi dar eu nu voi mai fi cu voi multă vreme.”
9 Când au auzit oamenii de rând din Ierusalim despre sosirea sa, au dat năvală cu toţii să-l vadă, atât pe el, cât şi pe Lazăr – cel înviat din morţi.
10 Atunci mai marii preoţilor s-au hotărât să-l ucidă pe Lazăr,
11 căci din pricina lui mulţi dintre iudei ieşiseră din rândurile lor şi crezură în Isus, fiind convinşi că el este Mesia al lor.
12 A doua zi, vestea că Isus se îndreaptă spre Ierusalim s-a răspândit în tot oraşul şi o mulţime uriaşă de vizitatori de Paşte
13 au luat ramuri de palmier şi i-au ieşit în întâmpinare pe drum, strigând: „Iată Salvatorul! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe regele Israelului! Slăvit fie Trimisul lui Dumnezeu!”
14 Isus călărea pe mânzul unei măgăriţe, împlinind astfel profeţia care zicea:
15 „Nu te teme de Regele tău, popor al Israelului, căci el va veni la tine blând, călare pe mânzul unei măgăriţe!”
16 (Ucenicii săi nu şi-au dat seama atunci că este împlinirea profeţiei dar, după întoarcerea lui Isus în slava sa cerească, au observat cât de multe profeţii din Scriptură se împliniseră chiar sub ochii lor.)
17 Şi aceia din mulţime care-l văzuseră pe Isus înviindu-l pe Lazăr au povestit acest fapt tuturor.
18 A fost motivul principal pentru care a ieşit atâta lume să-l întâlnească – fiindcă auziseră despre această minune nemaipomenită.
19 Atunci fariseii au zis între ei: „Am pierdut! Ia uitaţi-vă, toată lumea s-a dus după el!”
20 Nişte greci care veniseră la Ierusalim să ia parte la sărbătorile de Paşte,
21 i-au făcut o vizită lui Filip, care era din Betsaida, şi i-au zis: „Domnule, vrem să-l cunoaştem pe Isus.”
22 Filip i-a spus lui Andrei şi amândoi s-au dus apoi să-l întrebe pe Isus.
23 Isus a răspuns că nu-i sosise ceasul să se întoarcă în slava sa cerească
24 şi că „trebuie să cad şi să mor ca un bob de grâu în brazdă. Dacă nu mor, voi rămâne numai eu – o sămânţă singuratică, în schimb, moartea mea va produce multe boabe noi de grâu – o recoltă îmbelşugată de vieţi noi.
25 Dacă vă iubiţi viaţa de aici de jos, o veţi pierde. Dacă vă dispreţuiţi viaţa de aici de jos, o veţi preschimba cu slava eternă.
26 Dacă grecii aceştia doresc să fie ucenicii mei, spuneţi-le să vină şi să mă urmeze, căci slujitorii mei trebuie să fie acolo unde sunt şi eu. Iar dacă mă vor urma, Tatăl îi va onora.
27 Acum sufletul meu este adânc tulburat. Să mă rog oare: «Tată, salvează-mă de la ceea ce mă aşteaptă»? Dar chiar pentru asta am venit.
28 Tată, dă slavă şi onoare numelui Tău.” Atunci s-a auzit o voce din cer, zicând: „Am şi făcut deja acest lucru şi-l voi mai face.”
29 Când a auzit mulţimea glasul, unii au crezut că a tunat, pe când alţii au spus că un înger i-a vorbit.
30 Atunci Isus le-a spus: „Vocea a fost pentru voi, nu pentru mine.
31 Vremea judecăţii a sosit pentru lume – când Satan, prinţul acestei lumi, va fi aruncat afară.
32 Iar eu, când voi fi înălţat pe o cruce, voi atrage la mine pe toţi oamenii.”
33 A spus aceasta pentru a indica felul în care avea să moară.
34 „Să moară?” se întreba mulţimea. „Noi credeam că Mesia va trăi în veci şi nu va muri niciodată. De ce spui tu că va muri? Despre care Mesia vorbeşti?”
35 Isus a răspuns: „Lumina mea nu va mai străluci pentru voi decât puţină vreme. Umblaţi în ea cât se mai poate şi duceţi-vă unde doriţi, înainte de a se face întuneric, fiindcă atunci va fi prea târziu să mai vedeţi drumul pe care trebuie să mergeţi.
36 Folosiţi-vă de Lumină cât mai este timp, şi atunci veţi deveni purtători de lumină.” După ce a spus aceste lucruri Isus a plecat şi s-a ascuns de ei.
37 Dar, în ciuda tuturor minunilor pe care le făcuse, majoritatea oamenilor tot nu voiau să creadă că el e Mesia.
38 Era întocmai cum prezisese profetul Isaia: „Doamne, cine ne va crede? Cine va accepta minunile măreţe ale lui Dumnezeu, ca dovadă?”
39 Ei nu puteau crede, fiindcă, aşa cum a mai zis Isaia:
40 „Dumnezeu le-a orbit ochii ca să nu vadă şi le-a împietrit inimile ca să nu priceapă şi să nu se întoarcă la mine să-i vindec.”
41 Isaia se referea la Isus când făcea această prezicere, căci el avusese o vedenie a slavei lui Mesia.
42 Fapt este că şi dintre conducătorii evreilor, mulţi credeau că el este Mesia, dar nu îndrăzneau s-o recunoască, de frică să nu-i excomunice fariseii din sinagogă,
43 fiindcă ei iubeau lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat mulţimilor: „Dacă aveţi încredere în mine, atunci cu adevărat vă încredeţi în Dumnezeu.
45 Deoarece, când mă vedeţi pe mine, îl vedeţi pe cel care m-a trimis.
46 Eu am venit ca Lumină, să luminez în lumea aceasta întunecată,
47 încât toţi cei care-şi pun încrederea în mine să nu mai rătăcească în întuneric.
48 Dar toţi cei care mă resping pe mine şi mesajul meu vor fi judecaţi în Ziua Judecăţii, datorită adevărurilor pe care le-am rostit.
49 Căci nu sunt propriile mele idei, ci v-am spus ceea ce am primit de la tatăl meu să vă spun.
50 Şi eu ştiu că instrucţiunile sale conduc la viaţă veşnică, aşa că tot ce-mi spune el spun şi eu.”