1 V-am spus aceste lucruri pentru ca să nu vă clătinaţi în faţa a tot ce vă aşteaptă.
2 Căci veţi fi excomunicaţi din sinagogile lor, ba chiar va veni vremea când cei care vă vor ucide vor crede că îi fac un serviciu lui Dumnezeu.
3 Aceasta, din pricină că nu l-au cunoscut niciodată pe Tatăl.
4 Da, v-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să vă amintiţi că v-am înştiinţat din timp. u v-am spus mai dinainte, fiindcă aveam să stau cu voi câtva timp.
5 Dar acum plec la cel care m-a trimis, şi pe nici unul din voi nu pare să-l intereseze scopul plecării mele: nimeni nu întreabă de ce!
6 Dimpotrivă, sunteţi copleşiţi de întristare.
7 Însă realitatea e că pentru voi e cel mai bine să mă duc. Fiindcă, dacă nu mă duc eu, nu va veni Mângâietorul. Dar dacă mă duc… el va veni – fiindcă îl voi trimite la voi.
8 Iar după ce va fi venit, el va convinge lumea despre păcatul ei şi despre disponibilitatea bunătăţii lui Dumnezeu şi izbăvirea de judecată.
9 Păcatul lumii este necredinţa în mine;
10 neprihănirea stă acum la dispoziţia tuturor, fiindcă eu mă duc la Tatăl, şi voi nu mă veţi mai vedea;
11 există izbăvire de judecată, deoarece prinţul acestei lumi a şi fost deja judecat.
12 O, mai am atâtea lucruri pe care doresc să vi le spun, dar nu puteţi înţelege acum.
13 Când va veni Duhul Sfânt, care este adevărul, el vă va călăuzi în tot adevărul, fiindcă el nu-şi va prezenta propriile sale idei, ci vă va transmite ceea ce a auzit. El vă va vorbi despre viitor.
14 El mă va lăuda şi-mi va acorda multă onoare, arătându-vă slava mea.
15 Toată slava Tatălui îmi aparţine; la asta mă refer când zic că vă va arăta slava mea.
16 Peste foarte puţin timp voi pleca şi nu mă veţi mai vedea, dar la foarte scurt timp după aceea, mă veţi vedea iarăşi!”
17 „Ce tot spune? – se întrebară unii din ucenicii săi. Care e rostul acestei vorbe: «Mă voi duce la Tatăl»?
18 Nu ştim ce vrea să zică prin asta.”
19 Isus şi-a dat seama că doresc să-l întrebe ceva şi, prin urmare, a zis: „Vă întrebaţi ce vreau să spun?
20 Lumea se va bucura nespus de ceea ce are să mi se întâmple, dar voi veţi plânge cu jale. Plânsul vostru însă se va preface dintr-o dată într-o bucurie minunată, când mă veţi vedea din nou.
21 Va fi acea bucurie pe care o încearcă o femeie în durerile facerii, după ce i s-a născut copilul; chinul ei dă loc unei bucurii şi durerea este uitată.
22 Voi sunteţi întristaţi acum dar eu am să vă văd din nou şi atunci vă veţi bucura nespus de mult şi nimeni nu va fi în stare să vă răpească bucuria aceea.
23 Atunci nu va mai fi nevoie să-mi cereţi ceva, fiindcă veţi putea merge direct la Tatăl să-i cereţi în numele meu.
24 Până acum nu aţi făcut acest lucru, începeţi însă acum. Cereţi, invocând numele meu şi veţi primi iar cupa bucuriei voastre va da peste margini de plină ce va fi.
25 V-am vorbit despe aceste chestiuni cu multă precauţie, dar va veni timpul când nu va mai fi nevoie, fiindcă eu vă voi spune desluşit toate lucrurile care ţin de Tatăl.
26 Atunci voi vă veţi prezenta cererile sub semnătura mea. Şi nu va fi nevoie ca eu să-l rog pe Tatăl să vă satisfacă aceste cereri,
27 fiindcă însuşi Tatăl este acela care vă iubeşte mult de tot, fiindcă şi voi mă iubiţi şi credeţi că am venit de la Tatăl.
28 Da, aşa este, am venit în lume de la Tatăl şi voi părăsi lumea, pentru a mă întoarce la Tatăl.”
29 „În sfârşit acum ne vorbeşti pe înţeles, ziseră ucenicii săi, nu în cimilituri.
30 Acum înţelegem că tu ştii totul şi că n-ai trebuinţă să-ţi spună nimeni nimic. Datorită acestui lucru credem că ai venit de la Dumnezeu.”
31 „Deci, până la urmă, credeţi totuşi acest lucru? Întrebă Isus.
32 Vine însă timpul – de fapt a şi venit – când veţi fi împrăştiaţi şi fiecare se va întoarce la casa lui, lăsându-mă singur. Totuşi eu nu voi fi singur, căci cu mine este Tatăl.
33 V-am spus toate acestea pentru ca să aveţi pace în inimă şi în minte. Aici pe pământ veţi trece prin necazuri şi încercări, dar aveţi curaj, eu am învins lumea.”