1 Când sfârşi Isus de rostit aceste lucruri, îşi ridică privirea spre cer şi zise: „Tată, a sosit timpul. Descoperă slava Fiului tău pentru ca el să-ţi poată da înapoi slava.
2 Căci tu i-ai dat autoritate asupra oricărui om de pe întreg pământul. El dă viaţă veşnică fiecăruia din cei pe care i i-ai dat tu.
3 Şi iată care e calea spre viaţa veşnică: Prin cunoaşterea ta, care eşti singurul Dumnezeu adevărat, şi a lui Isus Cristos, cel pe care l-ai trimis tu pe pământ.
4 Eu ţi-am adus slavă aici pe pământ, făcând tot ce mi-ai spus să fac.
5 Şi acum, Tată, descoperă-mi slava mea, cum stau în prezenţa ta, gloria pe care o împărţeam noi înainte de întemeierea lumii.
6 Eu le-am spus acestor oameni tot ce ţine de tine. Ei erau în lume, dar apoi tu mi i-ai dat mie. De fapt, ei au fost ai tăi dintotdeauna şi tu mi i-ai dat iar ei au ascultat de tine.
7 Acum ei ştiu că tot ce am este un dar de la Tine.
8 Fiindcă, eu le-am transmis mai departe poruncile pe care tu mi le-ai dat şi ei le-au primit şi au deplina certitudine că eu m-am coborât pe pământ de la tine şi cred că tu eşti acela care m-ai trimis.
9 Eu nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i-ai dat tu, fiindcă îţi aparţin.
10 Şi, întrucât sunt ai mei, sunt şi ai tăi; dar tu mi i-ai dat înapoi, împreună cu toate celelalte lucruri ale tale, şi astfel ei sunt slava mea.
11 Acum eu plec din lume şi-i las în urmă, ducându-mă la tine. Sfinte Tată, păstrează în grija ta pe toţi aceia pe care mi i-ai dat tu – pentru ca ei să fie uniţi, aşa cum suntem noi, fără să lipsească vreunul.
12 În timpul şederii mele aici, i-am păzit de orice primejdie, în cadrul familiei tale, pe toţi aceia care mi i-ai dat tu. I-am păzit, încât nici unul nu a pierit, în afară de fiul pierzării, cum au prezis Scripturile.
13 Şi acum mă duc la tine. Eu le-am spus multe lucruri cât am stat cu ei, pentru ca să fie plini de bucuria mea.
14 Le-am dat poruncile tale. Iar lumea îi urăşte, fiindcă nu i se potrivesc, după cum nici eu nu mă potrivesc ei.
15 Eu nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de puterea Satanei.
16 Cum nu sunt eu din această lume, tot aşa nu sunt nici ei din lumea aceasta.
17 Curăţeşte-i şi sfinţeşte-i, învăţându-i cuvintele adevărului tău.
18 Cum m-ai trimis tu în lume, aşa îi trimit eu pe ei în lume.
19 Şi mă consacru pe mine însumi, pentru a împlini nevoia lor de creştere în adevăr şi sfinţenie.
20 Nu mă rog doar pentru aceştia, ci şi pentru credincioşii din viitor care vor veni la mine datorită mărturiei acestora.
21 Pentru toţi mă rog, să aibă o simţire şi un singur gând, aşa cum avem noi, Tată. Precum eşti tu în mine şi eu în tine, tot astfel să fie şi ei în noi. Şi astfel lumea va crede că tu m-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu – acea glorioasă unitate a unei singure fiinţe, în care suntem noi –
23 eu în ei şi tu în mine, toţi fiind desăvârşiţi într-unul singur, pentru ca lumea să ştie că tu m-ai trimis şi să înţeleagă că-i iubeşti tot atât de mult cât mă iubeşti pe mine.
24 Tată, îi vreau împreună cu mine – pe aceştia care mi i-ai dat tu – pentru ca ei să poată vedea slava mea. Tu mi-ai dat slava fiindcă m-ai iubit dinainte de întemeierea lumii.
25 O, neprihănitule Tată, lumea nu te cunoaşte, dar eu te cunosc, şi ucenicii aceştia ştiu că tu m-ai trimis.
26 Şi eu te-am descoperit lor şi voi continua să te descopăr, pentru ca dragostea ta mare pe care o ai pentru mine să poată fi în ei şi eu în ei.