1 După ce a rostit aceste cuvinte, Isus a trecut pârâul Chedron împreună cu ucenicii şi a intrat într-o poiană cu măslini.
2 Iuda trădătorul cunoştea locul acesta, fiindcă Isus se dusese de multe ori acolo împreună cu ucenicii săi.
3 Mai marii preoţilor şi fariseii îi dăduseră lui Iuda un grup de soldaţi şi câţiva oameni de-ai fariseilor să-l însoţească. Acum, cu torţe aprinse, felinare şi arme, sosiră în poiana măslinilor.
4 Isus era pe deplin conştient de ce avea să i se întâmple. Ieşindu-le în întâmpinare, el îi întrebă: „Pe cine căutaţi?”
5 „Pe Isus din Nazaret”, au zis ei. „Eu sunt acela”, a spus atunci Isus
6 La auzul acestor cuvinte ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Îi mai întrebă o dată: „Pe cine căutaţi?” Şi ei răspunseră din nou: „Pe Isus din Nazaret.”
8 „V-am spus că eu sunt, zise Isus, şi întrucât pe mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece.”
9 El a făcut aceasta pentru a împlini profeţia ce abia o rostise: „Nu am pierdut pe nici unul din cei pe care mi i-ai dat…”
10 Atunci Simon Petru scoase sabia şi reteză urechea dreaptă a lui Malhus, slujitorul marelui preot.
11 Dar Isus îi zise lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Ce, nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?”
12 Astfel, iudeii împreună cu soldaţii şi comandantul lor îl arestară pe Isus şi-l legară.
13 Mai întâi îl duseră la Ana. socrul lui Caiafa, marele preot în anul acela.
14 Caiafa a fost acela care le spusese celorlalţi conducători evrei: „Mai bine să moară unul singur pentru toţi!”
15 Simon Petru venea şi el în urma lor, cum făcea de altfel şi un alt ucenic care se cunoştea cu marele preot. Aşa se face că celălalt ucenic a fost lăsat să intre în curte împreună cu Isus.
16 În timp ce Petru a rămas afară la poartă. Atunci celălalt ucenic a vorbit cu fata care făcea de pază la poartă şi astfel ea îl lăsă şi pe Petru să intre.
17 Fata îl întrebă pe Petru: „Nu cumva eşti şi tu unul din oamenii lui Isus?” „Nu, zise el, nu sunt!”.
18 În curte, aprozii împreună cu slujitorii casei stăteau în jurul unui foc, întrucât era frig. Şi Petru stătea împreună cu ei, încălzindu-se la foc.
19 Înăuntru, marele preot începu să-i pună întrebări lui Isus referitoare la discipolii săi şi ceea ce i-a învăţat.
20 Isus răspunse: „Învăţăturile mele sunt bine cunoscute pretutindeni, fiindcă am predicat totdeauna în sinagogă şi în templu; am fost auzit de toţi conducătorii evrei şi nu am predat nici o învăţătură în particular pe care să n-o fi anunţat în public.
21 De ce mă întrebaţi pe mine? Întrebaţi-i pe cei care m-au auzit, căci unii din ei sunt aici şi ştiu ce am spus.”
22 Unul din soldaţii care stăteau acolo l-a lovit cu pumnul pe Isus. „Aşa se răspunde marelui preot?” se răsti el.
23 „Dacă am minţit, dovedeşte-o, răspunse Isus. Se cade oare să dai într-un om, doar fiindcă spune adevărul?”
24 Atunci Ana l-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25 Între timp, cum stătea Simon Petru lângă foc, fu întrebat din nou: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii săi?” „Bineînţeles că nu,” răspunse el.
26 Dar unul din robii casei marelui preot – rudă cu omul căruia îi tăiase Petru urechea – întrebă: „Mie îmi spui, ce, nu te-am văzut eu oare acolo în poiană cu Isus?”
27 Din nou Petru negă. Şi numaidecât cântă cocoşul.
28 Procesul lui Isus în faţa lui Caiafa se sfârşi în primele ore ale dimineţii. Apoi el fu adus la palatul guvernatorului roman. Pârâşii săi nu voiră să intre şi ei, fiindcă, ziceau ei, asta-i „întinează” şi atunci nu vor avea voie să mănânce mielul pascal.
29 Deci Pilat, guvernatorul, ieşi afară la ei şi-i întrebă: „Ce pâră aduceţi acestui om? De ce fapte îl învinuiţi?”
30 „Nu l-am fi arestat noi dacă nu ar fi un infractor”, ripostară ei.
31 Atunci luaţi-l şi judecaţi-l voi după legile voastre”, le spuse Pilat. „Dar noi vrem să fie răstignit, ziseră ei, şi pentru asta e nevoie de aprobarea ta.”
32 Aceasta a împlinit prezicerea lui Isus privitoare la metoda prin care va fi executat.
33 Atunci Pilat s-a întors la palat şi a cerut să-i fie adus Isus. „Eşti regele Iudeilor?” îl întrebă el.
34 „Rege în accepţiunea ta sau a evreilor?” întrebă Isus.
35 „Ce, eu sunt evreu? ripostă Pilat. Ai tăi te-au adus aici, împreună cu mai-marii preoţilor lor. Dar de ce? Ce-ai făcut?”
36 Atunci Isus a răspuns: „Eu nu sunt un rege pământesc. Dacă aş fi, atunci ucenicii mei ar fi luptat când am fost arestat de conducătorii evrei. Dar Împărăţia mea nu este din lumea aceasta!”
37 Pilat a răspuns: „Bine, dar eşti rege?” „Da, a zis Isus. Acesta e ţelul pentru care m-am născut. Şi eu am venit să aduc adevărul în lume. Toţi cei care iubesc adevărul sunt discipolii mei.”
38 „Ce este adevărul?” exclamă Pilat. Apoi ieşi din nou afară la popor şi-i vorbi: „Nu este vinovat de nici un delict.
39 Dar voi aveţi un obicei prin care îmi cereţi să vă eliberez în fiecare an de Paşte pe cineva de la închisoare. Aşa că, dacă vreţi, am să vi-l eliberez pe «Regele iudeilor»”
40 Drept răspuns însă ei au urlat: „Nu! Nu! Nu pe omul acesta, ci pe Baraba!” Baraba era un tâlhar.