1 Mulţi şi-au propus să facă o relatare a lucrurilor care s-au împlinit printre noi,
2 aşa cum ne-au fost transmise de cei care au fost de la început martori oculari şi slujitori ai cuvântului.
3 Prin urmare, după ce eu însumi am cercetat cu de-amănuntul toate aceste lucruri de la începutul lor, mi s-a părut nimerit şi mie să-ţi fac o expunere ordonată, prea alesule Teofil,
4 pentru ca să cunoşti certitudinea lucrurilor ce ţi s-au încredinţat.
5 În vremea lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, care aparţinea cetei preoţeşti a lui Abia. Soţia lui descindea şi ea din Aaron.
6 Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, respectând toate poruncile şi regulile Domnului fără greş.
7 Dar nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă. Amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Odată, când era de serviciu ceata lui Zaharia şi-i venise rândul şi lui să slujească ca preot înaintea lui Dumnezeu,
9 a fost ales prin tragere la sorţi, potrivit cu rânduiala preoţiei, să intre în templul Domnului şi să ardă tămâie.
10 Astfel, când a venit vremea arderii tămâiei, toţi închinătorii se rugau afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia, stând la dreapta altarului tămâierii.
12 Când l-a văzut Zaharia, a tresărit, cuprins de frică.
13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ţi-a fost ascultată. Nevasta ta, Elisabeta, va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi o bucurie şi o desfătare pentru tine, şi mulţi se vor bucura că s-a născut,
15 căci el va fi mare în ochii Domnului. El nu va avea voie să guste vin sau altă băutură fermentată şi va fi umplut cu Duhul Sfânt chiar de la naştere.
16 El îi va readuce pe mulţi israeliţi la Domnul Dumnezeul lor.
17 Şi va umbla înaintea Domnului în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor faţă de copiii lor şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor neprihăniţi – să pregătească un popor pentru Domnul.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger: „Oare cum pot fi sigur că se va întâmpla aşa, căci eu sunt un om bătrân iar soţia mea e, şi ea, destul de înaintată în vârstă.”
19 Atunci îngerul i-a spus: „Eu sunt Gabriel, cel care stau în însăşi prezenţa lui Dumnezeu. El este cel care m-a trimis la tine cu această veste bună.
20 Dar acum, fiindcă nu m-ai crezut, vei fi lovit de muţenie, nemaiputând vorbi până când se va naşte copilul. Căci cuvintele mele se vor împlini negreşit la timpul cuvenit.”
21 Între timp, mulţimea de afară îl aştepta pe Zaharia să se întoarcă şi se întreba de ce nu mai vine.
22 Când se ivi Zaharia, în cele din urmă, nu putu să rostească nici un cuvânt, iar ei îşi dădură seama din gesturile sale că trebuie să fi avut o vedenie în templu.
23 Zaharia rămase la templu să-şi efectueze celelalte zile de serviciu şi apoi se întoarse acasă.
24 Curând după aceea, soţia sa Elisabeta rămase însărcinată şi se retrase în izolare pentru o perioadă de cinci luni.
25 „Ce bun e Domnul,” exclamă ea, „să-mi ia ruşinea de a nu avea copii!”
26 În luna următoare, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel la Nazaret, un sat din Galileea,
27 la o fecioară pe nume Maria, care era logodită cu un om numit Iosif, descendent al regelui David.
28 Gabriel i se arătă, spunându-i: „Bucură-te, prea aleasă între femei! Domnul este cu tine.”
29 Tulburată şi descumpănită, Maria se strădui să afle ce voise îngerul să spună.
30 „Nu-ţi fie teamă, Maria”, îi zise îngerul, „căci Dumnezeu s-a hotărât să te binecuvânteze în chip minunat!
31 Peste foarte puţin timp vei rămâne însărcinată şi vei avea un băiat, pe care îl vei numi Isus.
32 El va fi foarte mare şi va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul strămoşului său David.
33 El va domni peste Israel în veci; împărăţia sa nu va cunoaşte niciodată sfârşit!”
34 Maria îl întrebă pe înger: „Dar cum voi putea da naştere unui copil, când eu sunt încă fecioară?”
35 Îngerul îi răspunse: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea lui Dumnezeu te va umbri; astfel copilul care ţi se va naşte va fi sfânt cu desăvârşire – însuşi Fiul lui Dumnezeu
36 Ba mai mult, acum şase luni rudenia ta Elisabeta – căreia i se zicea stearpă – a rămas însărcinată la bătrâneţe.
37 Căci fiecare promisiune a lui Dumnezeu se va împlini în mod cert.”
38 Maria zise: „Sunt roaba Domnului şi vreau să fac tot ce doreşte el. Fie ca tot ce mi-ai spus să se împlinească!” Şi după aceasta îngerul dispăru.
39 Câteva zile mai târziu, Maria plecă în grabă spre ţinuturile muntoase ale Iudeii,
40 în oraşul unde locuia Zaharia, cu gând să-i facă o vizită Elisabetei.
41 La auzul cuvintelor de salut ale Mariei, copilul Elisabetei săltă înăuntrul ei iar ea se umplu de Duhul Sfânt.
42 Scoase un strigăt de bucurie şi exclamă către Maria: „Tu ai câştigat mai multă trecere la Dumnezeu decât toate celelalte femei şi copilul tău e destinat să aibă parte de cea mai înaltă laudă a lui Dumnezeu.
43 Ce onoare pe mine, să mă viziteze chiar mama Domnului meu!
44 Când ai intrat şi m-ai salutat, în clipa în care ţi-am auzit vocea, copilul a săltat de bucurie în mine!
45 Tu ai crezut că Dumnezeu va face precum a zis; de aceea, ţi-a şi dat o binecuvântare atât de minunată!”
46 Maria răspunse: „O, cum îl laud eu pe Domnul!
47 Cât mă bucur în Dumnezeu, Salvatorul meu!
48 Căci el şi-a plecat ochii asupra roabei sale umile şi acum generaţii după generaţii, în veci, mă vor numi binecuvântată de Dumnezeu.
49 Căci Cel cu desăvârşire Sfânt mi-a făcut parte de lucruri măreţe.
50 Îndurarea sa ţine din generaţie în generaţie, pentru toţi cei care îl venerează.
51 Cât de puternic este măreţul său braţ! Cum îi împrăştie el pe cei mândri şi îngâmfaţi!
52 El a smuls prinţii de pe tronurile lor şi i-a glorificat pe cei umili.
53 A săturat inimile flămânde, în timp ce pe cei bogaţi i-a trimis înapoi cu mâna goală.
54 Şi cât de mult l-a ajutat pe robul său Israel! El nu şi-a uitat făgăduinţa de a fi îndurător.
55 Căci el a promis părinţilor noştri – lui Avraam şi copiilor săi – «că va avea milă de ei în veci.»”
56 Maria rămase cu Elisabeta vreo trei luni şi apoi se întoarse acasă.
57 Între timp, aşteptarea Elisabetei luă sfârşit, căci sosi vremea să i se nască pruncul – un băiat.
58 Se răspândi cu iuţeală printre vecini şi rude vestea despre îndurarea mare a Domnului faţă de ea şi toţi s-au bucurat mult.
59 Când împlini pruncul opt zile, toate rudele şi prietenii se adunară la ceremonia de circumcizie. Îşi ziceau cu toţii că, pesemne, o să-l cheme Zaharia, ca pe taică-său.
60 Dar Elisabeta spuse: „Nu aşa! Băiatul trebuie să se numească Ioan.”
61 „Cum?” exclamară ei. „Nu mai e nimeni cu numele acesta în toată familia ta.”
62 De aceea, se adresară tatălui copilului, vorbindu-i prin gesturi.
63 El făcu semn să i se aducă o tăbliţă şi, spre mirarea tuturor, scrise: „Îl cheamă IOAN.”
64 Chiar în clipa aceea, Zaharia îşi recapătă graiul şi începu să-l laude pe Dumnezeu.
65 Toţi vecinii au fost cuprinşi de uimire şi vestea despre cele întâmplate se răspândi în toată regiunea deluroasă a Iudeii.
66 Şi tuturor celor care auzeau vestea le mergea la inimă şi fiecare se întreba: „Oare ce va ieşi din acest băiat? Căci negreşit mâna Domnului este asupra lui în chip deosebit.”
67 Atunci tatăl său, Zaharia, se umplu de Duhul Sfânt şi făcu următoarea profeţie:
68 „Lăudă să-i fie Domnului, Dumnezeului lui Israel, căci a venit şi şi-a răscumpărat poporul.
69 El a ridicat un salvator măreţ, din casa robului său David,
70 după cum spusese prin sfinţii lui profeţi de demult
71 – care să ne salveze de duşmanii noştri şi de toţi cei ce ne urăsc;
72 să-şi arate îndurarea faţă de strămoşii noştri şi să-şi aducă aminte de legământul lui sfânt,
73 jurământul făcut părintelui nostru Avraam,
74 că ne va scăpa din mâna vrăjmaşilor noştri şi ne va ajuta să-l slujim fără frică,
75 în sfinţenie şi neprihănire înaintea lui, toate zilele noastre.
76 Iar tu, copilaşul meu, vei fi numit profet al slăvitului Dumnezeu, căci tu vei pregăti calea pentru venirea lui Mesia.
77 Vei spune poporului său cum pot afla salvarea prin iertarea păcatelor lor.
78 Toate acestea vor fi cu putinţă fiindcă îndurarea Dumnezeului nostru e plină de duioşie şi zorile raiului sunt gata să răsară peste noi,
79 aducând lumină celor care stau în întuneric şi în umbra morţii, călăuzindu-ne pe cărarea păcii.”
80 Băieţaşul îl iubea pe Dumnezeu nespus şi, când se făcu mare, se duse să trăiască izolat, în pustiu, până când îşi începu slujirea publică faţă de poporul Israel.