1 Cam pe timpul acesta, împăratul roman Cezar August a decretat efectuarea unui recensământ în toată ţara.
2 (Recensământul s-a organizat pe vremea când Quirinius era guvernator al Siriei.)
3 Fiecare a fost obligat să se întoarcă la casa strămoşească, pentru a fi trecut pe listele de recensământ.
4 Întrucât Iosif se trăgea din dinastia regală, a trebuit să se ducă la Betleem în Iudeea, unde era casa strămoşească a regelui David, venind din provincia galileană a Nazaretului.
5 A luat-o cu el şi pe Maria, logodnica sa, care, bineînţeles, era vizibil însărcinată.
6 În timpul şederii lor acolo, a sosit timpul ca ea să nască;
7 şi a născut primul ei copil, de parte bărbătească. L-a înfăşat într-o pătură şi l-a aşezat într-o iesle, deoarece la han nu s-a găsit loc pentru ei.
8 În noaptea aceea, se aflau nişte păstori pe câmpia din jurul satului, păzindu-şi turmele de oi.
9 Deodată, apăru un înger între ei şi tot locul se lumină puternic de slava Domnului. Pe păstori îi cuprinse frica, dar îngerul îi linişti cu următoarele cuvinte:
10 „Nu vă temeţi! Căci vă aduc cea mai fericită veste anunţată vreodată şi această veste este destinată tuturor!
11 Salvatorul, Mesia, Domnul, s-a născut în noaptea aceasta la Betleem.
12 Şi cum îl veţi recunoaşte? Veţi găsi un prunc înfăşat în scutece, aşezat într-o iesle.”
13 Deodată, îngerului i se alăturară mulţi alţii – oştile cereşti, care-l slăveau pe Dumnezeu:
14 „Slavă lui Dumnezeu în cerurile preaînalte”, cântau ei, „şi pace pe pământ între toţi cei plăcuţi lui.”
15 După ce s-a întors toată oştirea aceasta mare de îngeri în cer, păstorii au zis între ei: „Haideţi, să mergem la Betleem, să vedem cu ochii noştri lucrul acesta minunat care s-a întâmplat, despre care ne-a înştiinţat Domnul nostru.”
16 Ei au alergat până în sat şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif. Şi, într-adevăr, pruncul era acolo în iesle.
17 Păstorii au spus tuturor ce s-a întâmplat şi ce le zisese îngerul despre acest copil.
18 Toţi care au auzit relatarea păstorilor şi-au exprimat uimirea,
19 dar Maria păstra cu grijă, ca pe o comoară, toate aceste lucruri în inima sa şi se gândea la ele.
20 Păstorii s-au întors apoi la turmele lor de pe câmp, slăvindu-l pe Domnul pentru vizita îngerilor şi pentru faptul că au văzut copilul, întocmai cum le spusese îngerul.
21 Peste opt zile, când a avut loc ritualul de circumcizie a copilului, i s-a pus numele Isus, acesta fiind numele pe care i l-a dat îngerul încă înainte ca pruncul să fi fost zămislit.
22 Când a venit vremea ca Maria să aducă o jertfă de purificare la templu, aşa cum o cereau legile lui Moise în urma naşterii unui copil, părinţii săi l-au dus la Ierusalim să-l dedice Domnului,
23 deoarece Dumnezeu spusese aşa în aceste legi: „Dacă întâiul născut al unei femei este băiat, acesta va fi dedicat Domnului.”
24 În acest timp, au adus şi părinţii lui Isus jertfa lor de purificare – fie o pereche de turturele, fie doi porumbei tineri”, după cum era cerinţa legii.
25 În ziua aceea se afla în templu un om pe nume Simeon, care locuia la Ierusalim. El era un om drept, foarte pios şi plin de Duhul Sfânt, care aştepta, clipă de clipă, sosirea lui Mesia.
26 Căci Duhul Sfânt îi dezvăluise că nu va muri până ce nu-l va vedea pe regele uns al lui Dumnezeu.
27 Duhul Sfânt îl îndemnase să se ducă la Templu în ziua aceea; şi astfel, când au sosit Maria şi Iosif cu copilul să-l prezinte Domnului, cum cerea legea,
28 l-au întâlnit acolo pe Simeon, care a luat copilul în braţe şi a început să-l slăvească pe Dumnezeu.
29 „Doamne”, zicea el, „acum pot muri în pace!
30 Căci l-am văzut pe acela despre care mi-ai vorbit tu.
31 L-am văzut pe Salvatorul dăruit de tine omenirii.
32 El este Lumina care va străluci peste naţiuni şi va fi slava poporului tău Israel!”
33 Iosif şi Maria stăteau acolo, minunându-se de ce le era dat să audă despre Isus.
34 Simeon i-a binecuvântat, însă i-a spus Mariei: „O sabie îţi va străpunge sufletul, deoarece copilul acesta va fi respins de mulţi din Israel, spre pierzarea lor.
35 Dar va fi o bucurie nespusă pentru mulţi alţii. Şi gândurile cele mai ascunse ale multor inimi vor fi descoperite.”
36 O proorociţă, pe nume Ana, se afla şi ea în templu în ziua aceea. Era fiica lui Fanuel din tribul iudaic al lui Aşer şi era foarte bătrână, căci de optzeci şi patru de ani era văduvă, după şapte ani de căsătorie.
37 Ea nu se dezlipea de templu, ci stătea acolo zi şi noapte, închinându-se lui Dumnezeu cu rugăciuni şi, adesea, cu post.
38 Se apropie tocmai pe când stătea de vorbă Simeon cu Maria şi Iosif, şi începu să-i mulţumească lui Dumnezeu şi să vestească sosirea lui Mesia tuturor locuitorilor Ierusalimului care aşteptau venirea Salvatorului.
39 După ce au împlinit părinţii lui Isus toate cerinţele Legii lui Dumnezeu, s-au întors acasă la Nazaret, în Galilea.
40 Acolo copilul a crescut, devenind un adolescent puternic şi bine împlinit, renumit pentru înţelepciunea sa care depăşea pe cea a altor copii de vârsta lui; şi Dumnezeu îşi turna binecuvântările asupra lui.
41 Când a atins vârsta de doisprezece ani, Isus şi-a însoţit părinţii la Ierusalim,
42 cu ocazia sărbătorii de Paşte la care luau parte în fiecare an.
43 După încheierea festivităţilor, au pornit spre casă, la Nazaret, dar Isus a rămas în continuare la Ierusalim. Părinţii lui nu i-au simţit lipsa în prima zi,
44 deoarece au presupus că e cu prietenii, urmând să se întoarcă cu ceilalţi drumeţi. Dar când s-a făcut seară şi el tot nu apărea, au început să-l caute pe la rubedeniile şi prietenii lor.
45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim să-l caute acolo.
46 L-au găsit, în cele din urmă, după trei zile. Era în templu, stând împreună cu învăţătorii legii şi discutând cu ei chestiuni profunde,
47 uimindu-i pe toţi cu priceperea şi răspunsurile sale.
48 Părinţii lui nu ştiau ce să creadă când l-au văzut stând acolo atât de calm. „Fiule!” i-a zis mama sa, „de ce ne-ai făcut una ca asta? Tatăl tău şi cu mine te-am căutat peste tot cu disperare.”
49 „Dar ce nevoie aţi avut să mă căutaţi?” îi întrebă el. „Nu v-aţi dat seama că voi fi aici în templu, în Casa Tatălui meu?”
50 Dar ei nu au priceput ce a vrut să spună.
51 Apoi s-a întors la Nazaret împreună cu ei şi le era supus. Mama sa a reţinut toate acesate lucruri în inima ei.
52 Astfel, Isus creştea în statură şi în înţelepciune, fiind iubit, deopotrivă, de Dumnezeu şi de oameni.