1 Isus le-a spus ucenicilor o întâmplare: „Un om bogat a angajat un contabil să ţină evidenţa socotelilor sale, dar în curând s-a răspândit zvonul că acest contabil n-ar fi tocmai cinstit şi corect.
2 Prin urmare, stăpânul îl chemă la el şi-i zise: «Ce-am auzit, că ai ajuns să mă furi, nu-i aşa? Încheie-ţi îndată situaţia şi pleacă!»
3 Ce şi-a zis contabilul în sinea lui? «Acum ce-am să mă fac, deoarece stăpânul mă dă afară din servici. Or, eu n-am putere să mă duc la săpat de şanţuri iar de cerşit sunt prea mândru s-o fac.
4 Ştiu eu însă ce e de făcut! Şi, unde mai pui că, în felul acesta, o să am şi o mulţime de prieteni când voi pleca de aici!»
5 Astfel, invită pe fiecare datornic al patronului să vină pentru ca să discute situaţia, îl întrebă pe primul: «Tu cât îi datorezi?»
6 «Eu îi sunt datori cu 3.400 de litri de ulei de măsline,» răspunse omul. «Uite, aici e contractul pe care l-ai semnat,» îi răspunse contabilul. «Rupe-l şi completează altul pentru jumătate din cât datorai!»
7 «Dar tu cât îi datorezi?» îl întrebă el pe următorul. «Treizeci şi cinci de tone de grâu,» răspunse acesta. «Atunci, spuse contabilul, ia nota şi înlocuieşte-o cu una de douăzeci şi opt de tone!»
8 Bogatul a fost nevoit să-l admire pe hoţ pentru şiretenia sa. Şi nu e un secret că oamenii acestei lumi sunt mai deştepţi la necinste decât cei evlavioşi.
9 Dar oare pot eu să vă învăţ pe voi să vă purtaţi astfel, câştigând prietenia cuiva prin înşelăciune? Oare vă va asigura acest lucru intrarea în căminul vostru veşnic din cer?
10 Nicidecum! Căci dacă nu sunteţi cinstiţi în chestiuni mărunte, nu veţi fi nici în cele mari. Dacă înşelaţi, fie şi numai un pic, nu veţi mai putea fi cinstiţi când vi se vor încredinţa răspunderi mai mari.
11 Iar dacă nu sunteţi vrednici de încredere când e vorba de afaceri pă-mânteşti, cine vă va mai încredinţa bogăţiile cerului?
12 Şi dacă nu sunteţi corecţi cu banii altora, de ce vi s-ar mai încredinţa banii proprii?
13 Fiindcă, nici voi, nici alţii nu pot sluji la doi stăpâni. Fie că-l veţi urî pe unul şi-i veţi arăta loialitate celuilalt, fie invers – vă veţi entuziasma pentru unul şi-l veţi dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi banului. Mamonei
14 Fariseii, care, evident, ţineau mai mult la bani, luară în râs toate acestea.
15 Apoi le vorbi aşa: „Voi purtaţi pe chip o expresie nobilă, de mare pioşenie, când sunteţi în public, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile rele. Prefăcătoria voastră vă aduce cinste din partea oamenilor, dar în faţa lui Dumnezeu ea este o mârşăvie.
16 Până ce a început Ioan Botezătorul să predice, legile lui Moise şi mesajele profeţilor vă serveau drept călăuză. Dar Ioan a adus Vestea Bună, potrivit căreia Împărăţia lui Dumnezeu va veni în curând. Şi acum, mulţimi înflăcărate se îngrămădesc să intre.
17 Dar aceasta nu înseamnă că legea şi-a pierdut valabilitatea în vreun punct al ei – oricât de minor. Ea rămâne la fel de puternică şi neclintită precum cerul şi pământul.
18 Astfel, oricine divorţează de soţia sa şi se căsătoreşte cu alta comite adulter şi oricine ia de nevastă o femeie divorţată comite adulter.
19 Era un anume om bogat, zise Isus, care umbla îmbrăcat în haine frumoase şi trăia zilnic în veselie şi huzur.
20 Într-o zi a fost aşezat la uşa sa un cerşetor bolnav, pe nume Lazăr.
21 Cum stătea el acolo, aşteptând cu nerăbdare să-i cadă ceva resturi de la masa bogatului, veneau câinii şi-i lingeau rănile deschise.
22 În cele din urmă, cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în locul unde ajung cei drepţi, să fie împreună cu Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat,
23 iar sufletul lui a mers în Hades. Acolo, în chinuri groaznice, l-a zărit pe Lazăr, ca într-o zare, stând cu Avraam.
24 «Părinte Avraame», strigă el, «fie-ţi milă de mine, cât de puţin, şi trimite-l pe Lazăr încoace, să-şi înmoaie măcar degetul în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt în chinuri cumplite aici.»
25 Dar Avraam îi spuse: «Fiule, adu-ţi aminte că în viaţă tu ai avut tot ce ţi-ai dorit, pe când Lazăr n-a avut nimic. Acum el este mângâiat aici iar tu te zbaţi în chinuri.
26 Pe lângă asta, suntem despărţiţi de o mare prăpastie şi oricine doreşte să vină la tine de aici este oprit la marginea ei; tot aşa, nici unul de acolo nu poate trece la noi.»
27 Atunci bogatul zise: «O, Părinte Avraam, rogu-te, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu –
28 căci mai am cinci fraţi – să-i prevină despre locul acesta de chin, să nu ajungă şi ei aici când vor muri.»
29 Dar Avraam spuse: «Vezi tu, ei sunt preveniţi de-a lungul întregii lor vieţi de Sfintele Scripturi şi fraţii tăi le pot citi oricând şi ori de câte ori doresc!»
30 Bogatul stăruia totuşi: «Aş, Părinte Avraame, nu-şi vor face ei timp şi nu vor găsi îndemn interior să le citească! Dar dacă va fi trimis cineva dintre cei morţi să-i prevină, atunci, cugetând la viaţa lor, sper că se vor pocăi.»
31 Avraam îi spuse: «Dacă nu vor ei să asculte de Moise şi de profeţi, precis nu vor asculta nici chiar dacă va învia cineva din morţi!»”