1 Între timp, se apropia sărbătoarea Paştelui – acel praznic evreiesc la care se mânca pâine nedospită.
2 Mai-marii preoţilor şi ceilalţi conducători religioşi complotau de zor uciderea lui Isus, încercând să-l omoare fără a declanşa o răscoală – eventualitate de care se temeau cumplit.
3 Atunci a intrat Satan în Iuda Iscarioteanul, care făcea parte din cei doisprezece ucenici.
4 Acesta s-a dus la mai-marii preoţilor şi la căpitanii gărzii templului să discute cu ei calea cea mai bună de a-l vinde pe Isus.
5 Fireşte, ei fură încântaţi să afle că e gata să-i ajute şi-i făgăduiră o răsplată.
6 Aşa se face că el începu să caute un prilej nimerit pentru ca ei să-l aresteze când nu erau mulţimile de faţă.
7 Sosi şi ziua sărbătorii Paştelui, când se înjunghia mielul pascal şi se mânca pâinea nedospită.
8 Isus îi trimise înainte pe Petru şi pe Ioan să găsească un loc unde să le pregătească masa.
9 „Unde doreşti să mergem?” întrebară ei.
10 El le spuse: „Cum intraţi în Ierusalim, veţi vedea un om ducând un ulcior cu apă. Luaţi-vă după el şi intraţi în casa în care intră
11 şi spune-ţi-i aşa celui care locuieşte acolo: «Învăţătorul nostru vă roagă să ne conduceţi în camera de oaspeţi unde poate lua cina pascală împreună cu ucenicii săi!»
12 El vă va duce sus într-o cameră mare, unde totul a fost pregătit pentru noi. Acela este locul. Duceţi-vă înainte şi pregătiţi acolo cina.”
13 Ei plecară în oraş şi găsiră totul aşa cum le spusese Isus şi pregătiră cina de Paşte.
14 Apoi Isus sosi cu ceilalţi şi, la vremea cuvenită, se aşezară cu toţii la masă.
15 El vorbi astfel: „Mult am aşteptat ceasul acesta, cu dor nespus, căci am ţinut în mod special să iau cina aceasta pascală împreună cu voi, înainte să înceapă suferinţele mele.
16 Căci vă spun că de acum încolo nu o voi mai mânca până când ceea ce reprezintă această cină va fi avut deja loc în Împărăţia lui Dumnezeu.”
17 Apoi luă un pahar cu vin şi, după ce mulţumi pentru el, spuse: „Luaţi şi beţi fiecare din el.
18 Căci eu nu voi mai bea vin până când va fi venit Împărăţia lui Dumnezeu.”
19 Apoi luă o pâine şi, după ce mulţumi lui Dumnezeu pentru ea, o frânse şi le-o dădu, zicând: „Acesta e trupul meu, dăruit pentru voi. Mâncaţi-o în amintirea mea.”
20 După cină le mai dădu un pahar de vin zicând: „Acest vin este simbolul noului legământ al lui Dumnezeu de a vă mântui – legământ pecetluit cu sângele pe care-l voi vărsa eu ca jertfă pentru voi.
21 Dar iată că aici, la masa aceasta, stând printre voi ca un prieten, este omul care mă va vinde.
22 Eu trebuie să mor, căci aşa e planul lui Dumnezeu. Dar vai, ce grozăvie îl aşteaptă pe omul care mă va vinde.”
23 Atunci ucenicii s-au mirat foarte tare, întrebându-se cine ar fi în stare să facă una ca asta.
24 Şi începură să discute aprins pentru a afla cine din ei va avea rangul cel mai mare în viitoarea Împărăţie.
25 Isus le spuse: „În lumea aceasta regii şi oamenii cei mari poruncesc robilor, iar robii, vor nu vor, trebuie să execute!
26 Dar între voi, conducătorul vostru va fi acela care vă slujeşte cel mai bine.
27 În această lume, stăpânul stă la masă şi e servit de către slujitori. Dar aici nu! Căci eu sunt slujitorul vostru.
28 Totuşi fiindcă mi-aţi rămas credincioşi în aceste zile cumplite,
29 şi fiindcă Tatăl meu mi-a dăruit o Împărăţie, vă dau şi eu vouă dreptul
30 de a mânca şi de a bea la masa mea în acea Împărăţie; şi veţi sta pe tronuri şi veţi judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31 „Simone, Simone, Satana mi te-a cerut să te cearnă ca pe grâu,
32 dar eu m-am rugat pentru tine să nu-ţi pierzi credinţa. Astfel după ce te vei pocăi şi te vei întoarce iarăşi la mine, să întăreşti credinţa fraţilor tăi.”
33 Simon spuse: „Doamne, eu sunt gata să intru la închisoare cu tine şi chiar să mor împreună cu tine.”
34 Dar Isus îi răspunse: „Petre, dă-mi voie să-ţi spun ceva. De acum şi până mâine dimineaţă când va cânta cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori, declarând că nici nu mă cunoşti măcar.”
35 Apoi Isus îi întrebă: „Când v-am trimis să predicaţi Evanghelia fără bani, nici traistă şi nici haine de rezervă, cum v-aţi descurcat?” „Minunat”, răspunseră ei.
36 „Acum însă, dacă aveţi traistă”, zise el, „să vă luaţi, şi bani. Iar dacă nu aveţi sabie, vindeţi-vă hainele şi cumpăraţi-vă una.
37 Căci a venit timpul să se împlinească această profeţie referitoare la mine: «El va fi condamnat ca un nelegiuit!» Da, aşa e, tot ce-au scris profeţii despre mine se va împlini.”
38 „Învăţătorule”, răspunseră ei, „avem aici două săbii.” „Destul!” zise el.
39 Însoţit de ucenici, el ieşi atunci din odaia de sus şi se duse, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor.
40 Apoi le spuse: „Rugaţi-vă lui Dumnezeu ca să nu fiţi învinşi de ispită.”
41 Isus se duse puţin mai înainte, cât la o aruncătură de băţ, şi îngenunchie, rostind această rugăciune:
42 „Tată, dacă voieşti, te rog fă să treacă de la mine această cupă a morţii. Totuşi, voia ta să se facă, nu a mea.”
43 Atunci apăru un înger din cer şi-i dădu forţe noi,
44 fiindcă spiritul său era atât de tulburat încât îl năpădiră broboane de sudoare amestecată cu sânge şi căzură picături mari pe pământ, în timp ce se ruga tot mai stăruitor.
45 În cele din urmă, se ridică şi reveni la ucenici, pentru ca să-i găsească pe aceştia adormiţi şi istoviţi de atâta mâhnire.
46 «Cum, voi dormiţi?!», zise el. „Haideţi, sculaţi-vă şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să nu cedaţi când veţi fi ispitiţi.”
47 Dar, tocmai pe când zise aceasta, se apropie o gloată mare în frunte cu Iuda, unul din cei doisprezece ucenici. Iuda păşi drept spre Isus şi-l sărută pe obraz în semn de salut prietenesc.
48 Dar Isus zise: „Iuda, cum poţi face una ca asta – să-l vinzi pe Mesia cu un sărut?”
49 Când văzură ceilalţi ucenici cum evoluează lucrurile, exclamară: „Învăţătorule, vrei să luptăm? Am luat cu noi săbiile!”
50 Şi unul din ei se repezi cu sabia spre slujitorul marelui preot, retezându-i urechea dreaptă.
51 Dar Isus le spuse: „Nu vă mai împotriviţi!” Şi atinse locul unde fusese urechea omului, vindecându-l.
52 Apoi Isus se adresă mai marilor preoţilor şi căpitanilor gărzii de la templu, precum şi conducătorilor religioşi care mergeau în fruntea gloatei. „Ce sunt eu, un tâlhar?”, întrebă el, „de aţi venit să mă prindeţi înarmaţi cu săbii şi ciomege?
53 De ce nu m-aţi arestat în templu? În fiecare zi eram acolo! Dar aceasta e clipa voastră – când puterea Satanei triumfă.”
54 Astfel îl înşfăcară şi-l duseră la locuinţa marelui preot, iar Petru venea în urmă la o oarecare distanţă.
55 Soldaţii au aprins un foc în curte şi s-au aşezat în jurul lui să se încălzească iar Petru li se alătură.
56 O servitoare însă îl zări la para focului şi se uită la el insistent. Într-un târziu spuse: „Omul acesta era cu Isus!”
57 Petru negă: „Femeie, zise el, nici măcar nu-l cunosc pe acest om!”
58 După o vreme, altcineva îl privi şi spuse: „Precis şi tu trebuie să fii unul din ei!” „Nu, domnule, nu sunt”, răspunse Petru.
59 Cam după o oră, altcineva declară răspicat: „Eu ştiu sigur că omul acesta e unul din ucenicii lui Isus, căci amândoi sunt din Galilea.”
60 Dar Petru zise: „Omule dragă, nici măcar nu ştiu despre cine vorbeşti.” Şi, cum rosti aceste cuvinte, cântă cocoşul.
61 În clipa aceea, Isus se întoarse şi privi spre Petru. Atunci Petru îşi aminti cuvintele lui Isus: „Înainte să cânte cocoşul mâine dimineaţă, tu te vei lepăda de mine de trei ori.”
62 Şi Petru ieşi afară şi izbucni într-un plâns amar.
63 În acest timp, gardienii care-l păzeau pe Isus începură să-şi bată joc de el.
64 Îl legară la ochi şi începură să-l lovească cu pumnii, întrebându-l: „Cine te-a lovit acum, profetule?”
65 Şi-i aruncau în obraz multe insulte, de tot felul.
66 A doua zi, la revărsatul zorilor, se adună Curtea supremă evreiască, inclusiv mai marii preoţilor şi Isus a fost dus în faţa acestui consiliu
67 şi i s-a cerut să declare dacă pretinde că este Mesia sau nu. El răspunse: „Dacă vă voi spune, nu mă veţi crede
68 şi dacă v-aş pune întrebări nu aţi putea să-mi răspundeţi.
69 Dar vine în curând vremea când eu, Fiul Omului, voi fi înscăunat alături de Atotputernicul Dumnezeu.”
70 Toţi începură să ţipe: „Deci tu susţii că eşti Fiul lui Dumnezeu?” Iar el răspunse: „Da, sunt.”
71 „Ce nevoie mai avem de alţi martori? strigară ei, când noi înşine l-am auzit spunând-o cu gura lui.”