1 Atunci întreg Consiliul merse cu Isus la Pilat, guvernatorul.
2 Ei începură să-l acuze numaidecât: „Omul acesta îndeamnă poporul să nu plătească impozitele faţă de guvernul roman şi pretinde că e Mesia, deci un rege.”
3 Atunci Pilat îl întrebă: „Eşti tu Mesia, regele lor?” „Da”, i-a răspunse Isus, „sunt.”
4 Pilat se întoarse atunci către mai-marii preoţilor şi către gloată, zicând: „Păi, bine, dar asta nu constituie o crimă!”
5 Pe ei însă îi cuprinse disperarea: „Cum nu?! Când pretutindeni pe unde merge se lasă cu răscoale împotriva stăpânirii romane, în toată Iudeea, din Galileea şi până la Ierusalim.”
6 „Cum, atunci e galileean?”, întrebă Pilat.
7 Când i se confirmă, Pilat îl trimise la regele Irod, întrucât Galileea cădea sub jurisdicţia lui Irod; şi s-a întâmplat ca Irod să fie la Ierusalim în perioada aceea.
8 Irod era încântat că are prilejul să-l vadă pe Isus, întrucât auzise foarte multe despre el şi spera de mult să-l poată vedea făcând o minune.
9 El îi adresă lui Isus un potop de întrebări, dar nu primi nici un răspuns.
10 Între timp, mai-marii preoţilor şi ceilalţi conducători religioşi stăteau acolo şi-şi strigau în continuare acuzaţiile.
11 Irod împreună cu soldaţii săi începură atunci să-şi bată joc de Isus şi să-l ridiculizeze; îl îmbrăcară cu o haină împărătească, după care îl trimiseră înapoi la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod şi Pilat – care fuseră până atunci duşmani – deveniră prieteni buni.
13 Pilat convocă atunci pe mai-marii preoţilor şi pe ceilalţi conducători religioşi şi mult popor,
14 şi pronunţă verdictul său: „Mi l-aţi adus pe omul acesta, acuzându-l că ar fi pornit o răscoală împotriva guvernului roman. Eu l-am anchetat amănunţit în această privinţă şi-l găsesc nevinovat.
15 Irod a ajuns la aceeaşi concluzie şi ni l-a trimis înapoi căci nici una din faptele acestui om nu îl face pasibil de pedeapsa cu moartea.
16 Prin urmare, am să pun să fie biciuit cu biciul cu plumbi şi apoi îi voi da drumul.”
17 De fiecare Paşte Pilat trebuia să le elibereze un deţinut.
18 Dar în clipa aceea, se înălţă urletul prelung al gloatei şi toţi strigară în cor: „Omoară-l şi elibereazăni-l pe Baraba!”
19 (Baraba se afla în închisoare pentru că stârnise o răscoală la Ierusalim împotriva guvernului precum şi pentru omor.)
20 Pilat nu se lăsă înduplecat şi le vorbi din nou, întrucât voia să-l elibereze pe Isus.
21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
22 Pentru a treia oar, el îi mai întrebă: „De ce? Ce delict a comis? Eu nu am găsit nici un temei să-l condamn la moarte. De aceea, am să-l biciuiesc şi apoi îi voi da drumul.”
23 Dar ei strigară tot mai stăruitor să fie omorât Isus şi, până la urmă, glasurile lor biruiră.
24 Prin urmare, Pilat cedă şi Isus fu condamnat la moarte, aşa cum cereau ei;
25 apoi, tot conform dorinţei lor, îl eliberă pe Baraba, cel închis pentru răscoală şi omor. Iar Isus rămase în mâinile lor.
26 Pe când mulţimea îl conducea pe Isus la moarte, Simon din Cirena, care tocmai intra în Ierusalim venind de la ţară, fu silit să se întoarcă şi să ducă crucea lui Isus.
27 Din urmă venea o mare mulţime de oameni şi printre ei se aflau multe femei îndurerate.
28 Dar Isus se întoarse, spunându-le: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă jeliţi pe mine, ci jeliţi-vă pe voi şi pe copiii voştri.
29 Căci vine vremea când femeile fără copii vor fi socotite, pe bună dreptate, fericite.
30 Oamenii vor implora munţii să cadă peste ei şi să-i zdrobească iar dealurile să-i înghită.
31 Căci dacă mie, Pomului celui verde, mi se fac asemenea lucruri, ce vă vor face vouă?”
32 În acea zi în cetate se aflau doi condamnaţi la moarte.
33 Ei au fost aduşi împreună cu Isus la locul numit „Căpăţâna” şi răstigniţi alături de el, unul în dreapta, altul în stânga.
34 „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”, strigă Isus. Şi soldaţii dădură cu zarul pentru fiecare din hainele sale.
35 Mulţimea privea iar conducătorii evrei râdeau şi-şi băteau joc de el. „S-a priceput de minune să-i ajute pe alţii”, ziceau ei, „să-l vedem acum salvându-se pe sine, dacă e într-adevăr Mesia, alesul lui Dumnezeu.”
36 Şi soldaţii l-au batjocorit, dându-i să bea vin acrit.
37 Îi ziceau în derâdere: „Dacă eşti regele evreilor, salvează-te pe tine însuţi!”
38 Deasupra sa, pe cruce, fu prinsă în cuie o tăbliţă pe care scria: „ACESTA ESTE REGELE EVREILOR.”
39 Unul din criminalii răstigniţi alături de el îl luă în râs: „Şi zici că eşti Mesia, nu? Atunci salvează-te pe tine însuţi şi, salvează-ne şi pe noi!”
40 Dar celălalt criminal îl dojeni: „Nici măcar acum când mori nu te temi de Dumnezeu?
41 Noi ne merităm moartea pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nici măcar un singur lucru rău.”
42 Şi zise: „Isuse, adu-ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia ta.”
43 Isus îi răspunse: „Îţi promit solemn că astăzi vei fi cu mine în rai.”
44 Era amiază şi deodată se lăsă întunericul peste toată ţara timp de trei ceasuri, până la ora trei.
45 Lumina soarelui pieri şi, deodată, perdeaua groasă care atârna în templu se rupse în două, de sus până jos.
46 Isus strigă atunci: „Tată, ţie îţi încredinţez duhul meu.” Şi cu aceste cuvinte muri.
47 Când văzu căpitanul roman răspunzător de execuţie ce s-a întâmplat, îl cuprinse frica şi exclamă: „Cu siguranţă că omul acesta era nevinovat.”
48 Iar când mulţimea care venise să urmărească răstignirea văzu că Isus a murit, plecă spre casă îndurerată.
49 Între timp, prietenii lui Isus, inclusiv femeile care-l urmaseră din Galileea, stăteau la distanţă şi priveau înmormântarea
50 Atunci un om cu numele de Iosif, membru în Tribunalul Suprem evreiesc,
51 originar din oraşul iudaic Arimateea, s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus.
52 Era un om evlavios care aştepta venirea lui Mesia şi nu fusese de acord cu hotărârea luată de ceilalţi conducători evrei şi cu faptele acestora.
53 Astfel coborî trupul lui Isus de pe cruce şi-l înveli într-o pânză lungă de în, aşezându-l într-un mor-mânt nou, ce fusese săpat în piatră la marginea unui deal.
54 Acestea se petreceau după-masa târziu, în ziua de vineri, zi rezervată pregătirii de Sabat.
55 Când trupul fu luat, femeile din Galileea porniră după el şi văzură cum este pus într-un mormânt.
56 Atunci plecară acasă să pregătească arome şi alifii înmiresmate pentru îmbălsămarea lui; dar pe când terminară, se făcu Sabat şi se odihniră toată ziua aceea, aşa cum cerea legea mozaică.