1 Peste două zile începură festivităţile de Paşte – o sărbătoare evreiască anuală în timpul căreia nu se consumă deloc pâine dospită. Mai marii preoţilor, împreună cu ceilalţi conducători evrei căutau o ocazie nimerită să-l aresteze pe Isus în secret şi să-l trimită la moarte.
2 „Dar n-o putem face de Paşte”, spuseră ei, „căci va avea loc o răscoală”.
3 În acest timp, Isus se afla la Betania, în casa lui Simon leprosul. În timpul cinei intră o femeie cu o sticlă splendidă de parfum scump. Apoi, rupând sigiliul, îl turnă tot peste capul lui Isus.
4 Unii meseni s-au indignat faţă de această „risipă”, cum o numeau ei.
5 „Ia uite ce-a făcut! Putea vinde parfumul acesta pe o avere şi s-o împartă la săraci!” bombăniră ei.
6 Dar Isus zise: „Lăsaţi-o în pace; de ce o criticaţi pentru o faptă bună?
7 Pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna – şi ei au mare nevoie de ajutorul vostru – dar îi puteţi ajuta oricând; eu însă nu voi mai fi multă vreme printre voi.
8 Ea a făcut ce a putut şi mi-a uns trupul în vederea înmormântării.
9 Şi vă spun solemn acest adevăr, că ori de câte ori se va predica Vestea Bună în lumea întreagă, fapta acestei femei va fi amintită şi lăudată.”
10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din ucenicii săi, s-a dus la mai marii preoţilor să pună la cale trădarea lui Isus.
11 Când au auzit mai marii preoţilor de ce venise, au sărit în sus de bucurie şi i-au promis o răsplată. Aşa că el a început să pândească ocazia şi locul nimerit să-l vândă pe Isus.
12 În prima zi a Paştelor, ziua în care se sacrificau mieii, ucenicii lui Isus l-au întrebat unde doreşte să meargă pentru Cina Pascală tradiţională.
13 El i-a trimis pe doi dintre ei la Ierusalim să facă pregătiri în acest sens. „Cum mergeţi pe drum”, le spuse el, „veţi zări un om venind spre voi, ducând în mână un vas cu apă. Luaţi-vă după el.
14 Şi unde va intra, spuneţi proprietarului casei: «Stăpânul nostru ne-a trimis să vedem camera pregătită pentru noi, unde vom mânca diseară cina pascală.»
15 El vă va conduce sus într-o odaie spaţioasă, unde este întinsă deja masa. Acolo să pregătiţi cina noastră.”
16 Astfel, cei doi ucenici s-au dus înainte în oraş şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus şi au pregătit Paştele.
17 Seara a sosit Isus împreună cu ceilalţi ucenici
18 şi, cum mâncau, stând întinşi în jurul mesei, Isus a zis: „Vă spun cu toată gravitatea că unul dintre voi mă va vinde, chiar unul dintre cei care mănâncă aici împreună cu mine.”
19 O mare tristeţe se abătu asupra lor. Unul câte unul, începură să-l întrebe: „N-oi fi cumva eu acela?”
20 Isus răspunse: „Este unul din voi, cei doisprezece, care mâncaţi împreună cu mine acum.
21 Eu trebuie să mor, cum au spus profeţii demult, dar vai, ce grozăvie îl aşteaptă pe omul de care sunt vândut. Ah, de nu s-ar fi născut niciodată!”
22 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine mică, a cerut binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Mâncaţi, acesta este trupul meu.”
23 Apoi luă paharul şi, după ce mulţumi lui Dumnezeu, li-l dădu iar ei băură toţi din el.
24 După aceea le spuse: „Acesta e sângele meu, vărsat pentru mulţi, pecetluind astfel noul legământ încheiat între Dumnezeu şi om.
25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou, în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26 Apoi intonară un imn şi ieşiră împreună pe Muntele Măslinilor.
27 „Toţi până la unul mă veţi părăsi”, le spuse Isus. „Căci Dumnezeu a declarat prin profeţi: «Voi ucide Păstorul iar oile se vor risipi.»
28 Dar după ce voi învia, mă voi duce în Galileea şi vă voi întâlni acolo.
29 Petru îi spuse: „Eu nu te voi părăsi niciodată, indiferent ce ar face ceilalţi!”
30 „Petre”, îi spuse Isus, „Înainte să cânte cocoşul a doua oară mâine dimineaţă, tu te vei lepăda de mine de trei ori.”
31 „Nu”, izbucni Petru. „Nici chiar dacă ar trebui să mor cu tine! În veci nu mă voi lepăda de tine!” Şi toţi ceilalţi se jurară la fel.
32 Apoi au ajuns într-o poiană cu măslini, numită Grădina Ghetsimane şi el le spuse: „Rămâneţi aici pmă mă duc eu să mă rog.”
33 Luă cu el pe Petru, Iacob şi Ioan şi începu să fie cuprins de groază şi de cea mai cumplită suferinţă.
34 Şi le spuse: „Sufletul îmi este zdrobit de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu mine.”
35 Se duse puţin mai înainte şi căzu cu faţa la pământ, rugându-se ca, dacă e cu putinţă, ceasul îngrozitor ce-l aşteaptă să nu mai vină niciodată.
36 „O, Tată, spuse el, la tine totul e posibil. Ia de la mine această cupă. Totuşi voia ta să se facă, nu a mea.”
37 Apoi se întoarse la cei trei ucenici şi-i găsi adormiţi. „Simone!” spuse el. „Ai adormit!? N-ai fost în stare să veghezi cu mine nici măcar un ceas?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită. Căci deşi duhul este plin de râvnă, trupul este slab.”
39 Şi plecă din nou să se roage, repetând stăruitor aceleaşi dorinţe.
40 Apoi se întoarse iarăşi la ei şi-i găsi dormind, fiindcă erau foarte obosiţi. Nici nu mai ştiură ce să spună.
41 A treia oară când se întoarse la ei le spuse: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă. Ba nu, staţi! Căci timpul de somn s-a sfârşit. Sunt vândut unor oameni răi.
42 Haideţi, ridicaţi-vă. Trebuie să mergem. Priviţi! Iată-l pe cel ce mă trădează!”
43 Şi pe când rostea aceste cuvinte, sosi Iuda (unul din ucenicii săi) cu o gloată, înarmată cu săbii şi ciomege, ce fusese trimisă de mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei.
44 Iuda le spuse: „Veţi şti pe care să-l arestaţi când voi merge să-l salut. Atunci îl veţi putea ridica fără probleme.”
45 Astfel, de îndată ce sosiră, se duse ţintă la Isus. „Învăţătorule!” exclamă el şi-l îmbrăţişa cu mare paradă de prietenie.
46 Cei veniţi cu el l-au prins pe Isus şi l-au arestat.
47 Dar cineva scoase o sabie şi lovi pe servitorul marelui preot, retezându-i urechea.
48 Isus îi întrebă: „Ce sunt eu, un tâlhar primejdios, de aţi venit să mă arestaţi înarmaţi până-n dinţi?
49 De ce nu m-aţi arestat în templu? Eram zilnic acolo, învăţându-i pe oameni. Dar lucrurile acestea se întâmpla ca să se împlinească profeţiile care vorbesc despre mine.”
50 Între timp, toţi ucenicii săi l-au părăsit şi au fugit.
51 Mai era totuşi un tânăr care-l urma de departe, îmbrăcat doar cu o cămaşă de noapte de in. Când încercă gloata să pună mâna pe el,
52 acesta reuşi să scape, dar haina i se rupse în încăierare, aşa că fugi gol.
53 Isus fu condus la reşedinţa Marelui Preot, unde se adunară în curând toţi mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători religioşi.
54 Petru venea în urmă, la o mare distanţă şi se furişă înăuntru pe poarta casei Marelui Preot şi se ghemui lângă foc printre servitori.
55 Înăuntru, mai marii preoţilor, împreună cu întreaga Curte Evreiască Supremă încercau să găsească o vină lui Isus, suficientă pentru a-l condamna la moarte. Dar toate eforturile lor erau zadarnice.
56 Mai mulţi martori falşi s-au oferit să aducă dovezi, dar aceştia se contraziceau mereu.
57 În cele din urmă, s-au ridicat unii cu minciuni şi au zis:
58 „Noi l-am auzit zicând: «Voi distruge templul acesta făcut de mâna omului şi în trei zile voi zidi la loc altul, care nu mai e făcut de mâini omeneşti!»”
59 Dar nici de data aceasta nu s-au potrivit versiunile!
60 Atunci Marele Preot se ridică în faţa instanţei şi-i puse următoarea întrebare lui Isus: „Nu vrei să răspunzi la această acuzaţie? Ce ai de spus în apărarea ta?”
61 Isus însă nu dădu nici un răspuns. Atunci Marele Preot îl întrebă: „Eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu?”
62 Isus zise: „Da eu sunt, şi mă veţi vedea stând la dreapta lui Dumnezeu şi întorcându-mă pe pământ pe norii cerului.”
63 Atunci Marele Preot îşi sfâşie hainele şi zise: „Ce altceva ne mai trebuie?
64 Mai are vreun rost să căutăm martori?” În unanimitate, ei au votat condamnarea sa la moarte.
65 Atunci unii din ei au început să-l scuipe; l-au legat la ochi şi au început să-l lovească cu pumnii în obraz. „Profetule, cine te-a lovit acum?”, rânjeau ei. Până şi gardienii l-au lovit cu pumnii când l-au luat cu ei.
66 În timpul acesta, Petru se afla jos în curte. Una din slujnicile care lucra la Marele Preot în casă l-a zărit pe Petru încălzindu-se la foc.
67 Îl privi atentă o clipă, apoi zise cu glas tare: „Şi tu erai cu Isus Nazarineanul.”
68 Petru negă. „Habar n-am despre ce vorbeşti!” spuse el şi se duse în fundul curţii. Tocmai atunci cântă un cocoş.
69 Fata îl zări şi acolo şi începu să spună la toată lumea: „Uitaţi-l! Acela e un ucenic al lui Isus!”
70 Petru negă din nou. După un timp, alţii care stăteau în jurul focului începură să-i spună lui Petru: „Şi tu faci parte dintre ei, că doar eşti din Galileea!”
71 El începu să se blesteme şi să jure. „Nu-l cunosc pe omul acesta de care vorbiţi”, spuse el.
72 Şi imediat cântă cocoşul a doua oară. În clipa aceea, lui Petru îi trecură prin minte ca un fulger cuvintele lui Isus: „Înainte să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de mine de trei ori.” Atunci Petru nu mai rezistă şi izbucni în plâns.