1 Dis-de-dimineaţă mai marii preoţilor, bătrânii şi teologii – întreaga Curte Supremă – se întâlniră pentru a discuta pasul următor. Hotărâră să-l trimită pe Isus sub escortă înarmată la Pilat, guvernatorul roman.
2 Pilat îl întrebă: „Tu eşti Regele evreilor?” „Da,” răspunse Isus, „aşa e cum zici.”
3 Atunci mai marii preoţilor îl acuzară de multe delicte
4 iar Pilat îl întrebă: „De ce nu spui nimic? Ce e cu toate învinuirile acestea care ţi le aduc?”
5 Dar Isus nu mai scoase nici un cuvânt, spre marea uimire e lui Pilat.
6 Pilat avea obiceiul să elibereze câte un deţinut evreu în fiecare an de Paşti – pe oricine se întâmpla să-l ceară poporul.
7 Unul dintre deţinuţii aflaţi în închisoare pe atunci era Baraba, care fusese condamnat împreună cu alţii, pentru omoruri săvârşite în timpul unei răscoale.
8 O ceată zgomotoasă începuse deja să se îmbulzească înspre Pilat, cerându-i să le elibereze un deţinut, ca de obicei.
9 „Ce-aţi zice să vi-l dau pe Regele iudeilor? Întrebă Pilat. „Nu vreţi să vi-l eliberez pe el?”
10 (Căci de pe acum începuse să-şi dea seama că e vorba de o înscenare, pusă la cale de mai marii preoţilor din invidie pentru popularitatea de care se bucura Isus.)
11 Dar, în această situaţie, mai marii preoţilor au incitat gloata să ceară eliberarea lui Baraba, în locul lui Isus.
12 „Dar dacă-l eliberez pe Baraba”, îi întrebă Pilat, „cu omul acesta, căruia îi ziceţi «regele» vostru, ce să fac?”
13 Ei îi răspunseră într-un strigăt: „Răstigneşte-l!”
14 „Dar de ce?” întrebă Pilat. „Ce rău a făcut?” Ei însă urlau şi mai tare: „Răstigneşte-l!”
15 Atunci Pilat, temându-se de o răscoală şi vrând să potolească mulţimea, îl eliberă pe Baraba. Pe Isus porunci să-l biciuască, şi-l dădu să fie răstignit.
16 Atunci, soldaţii romani îl aduseră la cazarma de la palat, chemară întreaga gardă a palatului,
17 îl îmbrăcară într-o mantie purpurie şi-i împletiră o cunună de spini lungi şi ascuţiţi pe care i-o aşezară pe cap.
18 Apoi îl salutară, ţipând: „Trăiască regele evreilor!”
19 Şi-l loveau în cap cu o trestie şi-l scuipau, plecându-se înaintea lui – chipurile, să i se „închine”.
20 Când, în cele din urmă, s-au plictisit de această distracţie, i-au scos roba purpurie şi l-au îmbrăcat din nou cu hainele lui, ducându-l la locul de răstignire.
21 Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp chiar atunci, a fost forţat să ducă crucea lui Isus. (Simon era tatăl lui Alexandru şi Rufus.)
22 L-au dus pe Isus într-un loc numit Golgota. (Golgota înseamnă căpăţână.)
23 Acolo i s-a dat să bea vin dres cu ierburi amare, dar el l-a refuzat.
24 Şi apoi l-au răstignit – după care au dat cu zarurile pentru hainele sale.
25 Răstignirea a avut loc pe la ora nouă dimineaţa.
26 Pe cruce, deasupra capului, a fost prinsă o tăbliţă cu acuzaţia ce-i fusese adusă: „Regele evreilor.”
27 În dimineaţa aceea, au mai fost răstigniţi şi doi tâlhari, ale căror cruci au fost plasate de o parte şi de alta a crucii sale.
28 Şi astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „El a fost socotit în rândul celor răi.”
29 Oamenii care treceau pe acolo îl batjocoreau şi dădeau din cap în derâdere.
30 „Ha, ha! Ia te uită la tine!” urlau ei. „Şi zi aşa, poţi să distrugi templul şi să-l construieşti în trei zile! Dacă eşti aşa grozav, salvează-te pe tine mai întâi şi coboară de pe cruce!”
31 Mai marii preoţilor şi conducătorii religioşi stăteau şi ei în jurul crucii, făcând glume pe seama lui Isus. „Nu-i aşa că se pricepe să-i «mântuie pe alţii», ziceau ei, pe el însă nu se poate mântui!”
32 „Ascultă Mesia!” (adică „Regele Israelului”), îi strigau ei, „coboară de pe cruce şi o să te credem!” Până şi cei doi tâlhari, care mureau împreună cu el, îl insultau.
33 Pe la amiază, s-a lăsat un întuneric peste întreaga ţară, care a durat până la ora trei după masă.
34 Atunci Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?” („Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”)
35 Unii din cei prezenţi au crezut că-l cheamă pe Ilie.
36 Aşa că unul din ei a alergat şi a adus un burete, l-a înmuiat în vin acrit şi i l-a întins pe un băţ. „Să vedem dacă va veni Ilie să-l dea jos!” spuse el.
37 Atunci Isus scoase alt strigăt puternic şi îşi dădu duhul.
38 Perdeaua din templu se rupse imediat în două, de sus până jos.
39 Când văzu ofiţerul roman care stătea lângă cruce cum îşi dădu Isus duhul, exclamă: „Acesta era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!”
40 Nişte femei priveau de la distanţă – Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacob cel tânăr şi a lui lose), Salomeea şi altele.
41 Acestea, împreună cu multe alte galileene care-l urmau, îl îngrijiseră când era în Galileea şi acum veniseră împreună cu el la Ierusalim.
42 Toate acestea s-au întâmplat în preziua Sabatului. Spre sfârşitul după-amiezii,
43 Iosif din Arimateea, un membru respectat al Curţii supreme evreieşti (care, în ceea ce-l privea, aştepta cu nerăbdare venirea Împărăţiei lui Dumnezeu), şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus la Pilat să-i ceară trupul lui Isus.
44 Lui Pilat nu îi venea să creadă că Isus a şi murit, de aceea, a chemat ofiţerul roman răspunzător să-l întrebe dacă e adevărat.
45 Ofiţerul adeveri faptul şi atunci Pilat îi spuse lui Iosif că poate să ia trupul.
46 Iosif cumpărase un cearşaf lung din in cu care înfăşură trupul lui Isus, îl coborî de pe cruce, şi-l puse într-un mormânt săpat în stâncă, după care prăvăli o piatră mare în faţa intrării.
47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui lose, priveau cum este aşezat trupul lui Isus în mormânt.