1 Altă dată Isus s-a dus la sinagogă, unde se afla un om cu mâna uscată.
2 Unii din cei ce se aflau acolo căutau un motiv să-l poată acuza pe Isus. Prin urmare, îl urmăreau cu atenţie să vadă dacă îl va vindeca pe bolnav în ziua de Sabat.
3 Isus i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în picioare în faţa tuturor.”
4 Apoi Isus i-a întrebat: „Ce este îngăduit în ziua de Sabat: să faci bine, sau rău, să salvezi viaţa sau s-o ucizi?” Dar ei au tăcut.
5 Atunci Isus i-a privit cu mânie şi, fiind adânc tulburat de îndărătnicia inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna.” El a întins-o şi mâna i s-a vindecat complet.
6 Atunci fariseii au ieşit şi au început să comploteze împreună cu irodienii cum să-l ucidă pe Isus.
7 Isus s-a retras împreună cu ucenicii înspre lac şi o mare mulţime de oameni din Galileea l-a urmat.
8 Când au auzit ce fapte săvârşeşte Isus, au început să vină la el mulţi oameni din Iudeea, Ierusalim, Idumeea şi ţinuturile de dincolo de Iordan, de asemenea, de prin părţile Tirului şi Sidonului.
9 Din pricina mulţimii, el le-a spus ucenicilor să-i facă rost de o barcă, pentru ca să nu fie asaltat de mulţimi.
10 Căci vindecase atit de mulţi oameni încât acum toţi cei care sufereau de vreo boală se îmbulzeau în faţă, să se poată atinge de el.
11 Ori de câte ori îl vedeau, duhurile rele cădeau înaintea lui şi ţipau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
12 Dar el le poruncea cu străşnicie să nu spună nimănui cine este.
13 După aceea, s-a suit pe deal şi a chemat la sine pe cei pe care i-a ales, invitându-i să stea cu el; şi aceştia au venit.
14 Apoi a ales doisprezece dintre ei să-l însoţească mereu, să meargă să predice
15 şi să scoată afară demoni.
16 Iată numele celor doisprezece pe care i-a ales: Simon (căruia Isus i-a pus numele „Petru”),
17 Iacob şi Ioan (fiii lui Zebedei, cărora Isus le spunea „Fiii Tunetului”),
18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob (fiul lui Alfeu), Tadeu, Simon (un membru al unui partid politic care promova răsturnarea prin mijloace violente a guvernului roman),
19 Iuda Iscarioteanul (care mai târziu l-a trădat).
20 Când s-a întors în casa unde stătea, au început din nou să se strângă mulţimi mari de oameni şi curând casa s-a umplut atât de mult încât nici să mănânce n-a mai avut timp.
21 Când au auzit rudele lui ce se întâmplă, au venit cu gând să-l ia cu ei acasă. „Şi-a ieşit din minţi”, au spus ei.
22 Dar cărturarii evreilor, care sosiseră de la Ierusalim, au spus: „Necazul cu el constă în faptul că e stăpânit de Satan, regele demonilor. De aceea îl ascultă dracii.”
23 Isus i-a chemat pe aceşti oameni şi, făcând uz de proverbe bine cunoscute şi înţelese de ei, i-a întrebat: „Cum poate Satan să-l dea afară pe Satan?”
24 Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, nu va rezista.
25 Dacă o casă e dezbinată împotriva ei însăşi, nu va rezista.
26 Iar dacă Satana se opune lui însuşi şi e dezbinat, atunci nu va rezista, ci i-a venit sfârşitul.
27 De fapt, nimeni nu poate intra în casa unui om puternic, ca să-i ia lucrurile din casă, decât dacă mai întâi îl va lega. Numai atunci îi va putea prăda casa.
28 Vă spun adevărul, toate păcatele şi blasfemiile li se vor ierta oamenilor.
29 Dar oricine huleşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată, căci e vinovat de păcat veşnic.”
30 A spus lucrul acesta datorită cuvintelor rostite de ei: „Are duh necurat.”
31 Apoi au sosit mama şi fraţii lui Isus. Rămânând afară, ei au trimis pe cineva să-l cheme.
32 Isus era înconjurat de o mulţime de oameni şi i-au spus: „Mama şi fraţii tăi sunt afară şi te caută.”
33 Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” a întrebat el.
34 Apoi a privit la cei ce stăteau aşezaţi roată în jurul lui şi a spus: „Iată mama şi fraţii mei!
35 Oricine face voia lui Dumnezeu îmi este frate, soră şi mamă.”