1 Atunci Isus a zis mulţimilor şi ucenicilor săi:
2 „Ai crede că fariseii şi conducătorii aceştia evrei sunt Moise în persoană, aşa o ţin întruna inventând la legi!
3 Şi bineînţeles că voi trebuie să vă supuneţi la toate capriciile lor! O fi în regulă să executaţi ce vă spun ei, dar nu urmaţi exemplul lor. Căci nici ei înşişi nu fac ceea ce vă cer vouă să faceţi.
4 Ei vă supun unor cerinţe imposibile, pe care ei nici măcar nu încearcă să le respecte.
5 Îşi iau alură de sfinţi şi-şi poartă punga lor cu versete din Scriptură pe braţe, iar ciucurii lor de pomină de la anteriu şi-i fac dinadins mai lungi.
6 Şi ce le mai place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile rezervate din sinagogă!
7 Cu câtă satisfacţie gustă plecăciunile ce li se fac pe stradă şi cum se mai bucură când li se spune: «Rabin» şi «Învăţător»!
8 Voi să nu permiteţi nimănui să vă spună aşa. Căci singur Dumnezeu este rabinul vostru iar voi sunteţi toţi la acelaşi nivel, ca fraţi.
9 Nici cu «Părinte» să nu vă adresaţi nimănui de aici de pe pământ, căci numai lui Dumnezeu din cer trebuie să i te adresezi în felul acesta.
10 Şi să nu vă zică nimeni «Învăţătorule», căci numai unul este învăţătorul vostru, şi acela este Mesia.
11 Cu cât e mai umilă slujirea voastră pentru alţii, cu atât mai mari sunteţi voi. Ca să fii cel mai mare, fii slujitor.
12 Însă cei ce se cred mari vor fi dezamăgiţi şi umiliţi; iar cei ce se umilesc vor fi preţuiţi cu adevărat.
13 Vai de voi farisei, şi de voi ceilalţi teologi făţarnici. Ipocriţilor! Căci voi nici pe alţii nu-i lăsaţi să intre în Împărăţia cerurilor, nici voi nu intraţi.
14 Şi vă pretindeţi sfinţi, făcând rugăciuni lungi de ochii lumii, în timp ce alungaţi văduvele din casele lor. Ipocriţilor!
15 Da, vai de voi, făţarnici ce sunteţi! Căci voi sunteţi în stare de orice ca să câştigaţi un singur prozelit şi după aceea faceţi din el un diavol şi jumătate, ca voi.
16 Călăuze oarbe! Vai de voi! Voi spuneţi că dacă juri pe «Templul lui Dumnezeu», asta nu-i nimic – asemenea jurământ e voie să-l calci – dar să juri pe «aurul din Templu», asta da, te leagă de jurământ!
17 Proşti orbi ce sunteţi! Ce e mai mare, aurul sau templul prin care e sfinţit aurul?
18 Tot voi mai ziceţi că un jurământ făcut «pe altar» se poate călca, dar a jura «pe darurile de pe altar» te leagă cu adevărat!
19 Proşti orbi ce sunteţi! Fiindcă, ce e mai mare, darul de pe altar, ori altarul propriu-zis, care sfinţeşte darul?
20 Când juraţi «pe altar» juraţi pe el şi pe tot ce e pe el
21 iar când juraţi «pe Templu», juraţi pe el şi pe Dumnezeu care locuieşte în el.
22 Şi când juraţi «pe ceruri», juraţi pe Tronul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu însuşi.
23 O, vai de voi farisei şi ceilalţi conducători religioşi! Ipocriţilor! Căci voi daţi zeciuială şi din ultima frunzuliţă de mentă din grădina voastră, dar ignoraţi lucrurile importante: dreptatea, şi îndurarea, şi credinţa. Fireşte, trebuie să daţi zeciuială, dar în acelaşi timp nu trebuie să lăsaţi nefăcute lucrurile cele mai importante.
24 Călăuze oarbe! Voi strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila.
25 Vai de voi farisei şi conducători religioşi. Ipocriţilor! Sunteţi atât de atenţi să lustruiţi exteriorul unei cupe, dar pe dinăuntru o lăsaţi murdară de lăcomie şi de spirit de jecmăneală.
26 Farisei orbi ce sunteţi! Curăţaţi mai întâi interiorul cupei şi apoi toată va fi curată.
27 Vai de voi farisei şi conducători religioşi! Sunteţi ca nişte mausolee minunate – dar pline pe dinăuntru de oase de morţi şi de putrefacţie.
28 Voi vă siliţi să păreţi sfinţi, dar sub anteriile acelea pioase ale voastre se află inimi pătate de tot felul de ipocrizii şi de păcat.
29 Da, da, vai de voi farisei şi teologi – făţarnici ce sunteţi! Căci voi ridicaţi monumente în cinstea profeţilor ucişi de părinţii voştri şi presăraţi flori pe mormintele oamenilor evlavioşi, pe care tot părinţii voştri i-au dus la pieire
30 şi ziceţi: «Noi n-am fi procedat ca părinţii noştri, pentru nimic în lume.»
31 Dar când spuneţi aşa, vă acuzaţi singuri căci sunteţi fiii unor oameni răi.
32 Voi călcaţi pe urmele lor şi umpleţi până la refuz măsura perversităţii lor.
33 Şerpi ce sunteţi! Pui de viperă! Cum o să scăpaţi voi de judecata iadului?
34 Eu vă trimit profeţi şi oameni plini de Duhul Sfânt, scriitori inspiraţi, iar voi îi ucideţi prin răstignire pe unii, iar altora le sfârtecaţi spinările cu biciurile în sinagogile voastre şi-i goniţi din oraş în oraş,
35 astfel ca să vă faceţi vinovaţi de tot sângele oamenilor evlavioşi care au fost ucişi la voi, de la neprihănitul Abel şi până la Zaharia (fiul lui Barachia), pe care l-aţi ucis în Templu între altar şi sanctuar.
36 Da, da, toată judecata care s-a adunat de secole se va sparge în capul acestei generaţii.
37 O, Ierusalime, Ierusalime, cetatea care ucide profeţii şi omoară cu pietre pe toţi aceia pe care Dumnezeu îi trimite la ea! De câte ori n-am vrut să-ţi adun copiii la un loc cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-ai vrut sa mă laşi.
38 Iar acum, casa ţi-a rămas pustie.
39 Fiindcă, ţi-o spun: nu mă vei mai vedea deloc până când vei fi gata să-l primeşti cu bucurie pe acela pe care ţi-l trimite Dumnezeu.”