1 Isus a mai istorisit şi alte pilde, menite să dezvăluie natura Împărăţiei cerurilor.
2 „De pildă, spunea el, Împărăţia cerurilor mai poate fi ilustrată şi prin povestirea cu regele care a făcut o nuntă mare fiului său.
3 Pentru acea nuntă, regele a trimis o mulţime de invitaţii şi când a fost pregătit ospăţul, mulţi mesageri au mers să-i cheme pe nuntaşi cu mare cinste. Dar nici unul nu voia să vină.
4 Atunci a trimis alţi servitori cu acelaşi mesaj: «Totul e gata pregătit. Grăbiţi-vă!»
5 Dar oaspeţii invitaţi de el pur şi simplu au pufnit în râs şi şi-au văzut mai departe de treburile lor – unul s-a dus la ferma sa, altul la prăvălia sa,
6 ba alţii i-au batjocorit pe mesageri, pe unii i-au bătut, pe alţii i-au omorât.
7 Furios, regele şi-a trimis atunci armata, nimicindu-i pe ucigaşi şi dând foc oraşului lor.
8 Iar slujitorilor le-a spus: «Nunta e pregătită, dar oaspeţii invitaţi de mine nu s-au făcut vrednici de ea.
9 De aceea, acum duceţi-vă pe la colţurile străzilor şi invitaţi la nuntă pe toţi cei care vă ies în cale.»
10 Şi aşa au făcut servitorii: au adus pe toţi câţi i-au găsit, şi buni, şi răi, şi sala de ospăţ s-a umplut de invitaţi.
11 Când a intrat însă regele să-şi salute oaspeţii, a zărit printre meseni pe unul care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă ce-i fusese pusă la dispoziţie.
12 «Prietene», i se adresă el, «cum se face că te afli aici fără mantia de nuntă?» Şi omului i-a pierit graiul.
13 Atunci regele a spus slujitorilor săi: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară unde e plânsul şi scrâşnirea dinţilor.»
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
15 Atunci fariseii s-au adunat cu toţii, încercând să întindă o cursă lui Isus, provocându-l să spună ceva care să constituie motiv de arestare a lui de către autorităţi.
16 S-au hotărât să trimită pe câţiva dintre oamenii lor împreună cu irodienii la Isus cu această întrebare: „Domnule, noi ştim că sunteţi foarte cinstit şi că spuneţi adevărul, indiferent de consecinţe, fără frică şi fără părtinire.
17 Spuneţi-ne deci, este drept să plătim impozit guvernului roman sau nu?”
18 Isus bănuise ce urmăresc ei. „Ipocriţilor!”, le strigă el, pe cine credeţi c-o să duceţi cu întrebările voastre meschine?
19 Ia arătaţi-mi o monedă!” Şi i-au dat un ban.
20 „Al cui chip e imprimat aici?”, îi întrebă el. „Şi al cui nume e scris dedesubt?”
21 „Al cezarului” i-au răspuns ei. „Ei bine atunci, daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
22 Răspunsul lui i-a uimit şi i-a încurcat, aşa că au plecat cu toţii umiliţi.
23 Tot în ziua aceea însă au venit la el câţiva saduchei, care spun că nu există înviere după moarte, şi i-au pus următoarea întrebare:
24 „Învăţătoru-le, Moise zicea că atunci când un om moare fără copii, e datoria fratelui său să ia în căsătorie văduva, urmând ca toată averea decedatului să revină copiilor lor.
25 Ei bine, era la noi o familie de şapte fraţi. Primul bărbat s-a însurat şi a murit fără copii, deci văduva a devenit soţia celui de-al doilea frate.
26 Dar şi acesta a murit fără copii iar soţia a fost trecută următorului frate, şi tot aşa, până când a ajuns să fie soţia fiecăruia din ei.
27 La urmă a murit şi ea.
28 Problema se pune: A cui soţie va fi ea la înviere? Căci le-a fost soţie la toţi şapte!”
29 Greşeala voastră, le-a răspuns Isus, provine din faptul că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nu va fi vorba de nici o căsătorie; toţi vor fi ca îngerii din cer.
31 Cât priveşte faptul că este sau nu înviere după moarte – ce să spun, nu citiţi niciodată Scripturile? Nu vă daţi seama că Dumnezeu vorbea despre înviere când zicea:
32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob»? Deci, Dumnezeu nu este Dumnezeul morţilor, ci al celor vii.”
33 Mulţimile au rămas adânc impresionate de răspunsurile sale – nu însă şi fariseii.
34 Când au auzit aceştia cum i-a încurcat Isus pe saduchei cu răspunsul său, s-au întărâtat şi au venit cu o nouă întrebare la el.
35 Unul din ei, un avocat, a luat cuvântul:
36 „Învăţătorule, care este cea mai importantă poruncă din legile lui Moise?”
37 Isus a răspuns: „«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată i-nima, cu tot sunetul şi cu toată mintea ta.»
38 Aceasta e prima şi cea mai importantă dintre porunci.
39 A doua e tot aşa de importantă ca şi prima: «Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi».
40 Toate celelalte porunci şi toate cerinţele profeţilor rezultă din aceste două legi şi îşi găsesc împlinirea în respectarea lor. Respectaţi-le numai pe acestea, şi veţi constata că le respectaţi pe toate celelalte.”
41 Apoi, fiind înconjurat de farisei, le-a pus o întrebare:
42 „Dar Mesia, al cui fiu este?” „Fiul lui David”, i-au răspuns ei.
43 „De ce atunci David, vorbind sub inspiraţia Duhului Sfânt, îl numeşte «Domn»?”, îi întrebă Isus. „Căci David spunea:
44 «Dumnezeu a zis Domnului meu: Stai la dreapta mea până îţi voi aşterne duşmanii sub picioare.»
45 Aşadar, când David îl numeşte «Domn», cum ar putea fi el doar fiul său, şi nimic mai mult?”
46 Ei nu avură ce să-i răspundă. Şi după aceea nimeni n-a îndrăznit să-i mai pună întrebări.