1 Pe când se îndrepta Isus cu ucenicii spre Ierusalim, în apropiere de oraşul Betfaghe, de pe Muntele Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ei în satul de dinaintea lor.
2 „Imediat cum intraţi în sat”, le-a spus el, „veţi vedea o măgăriţă legată, alături de mânzul ei. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i încoace.
3 Dacă vă întreabă cineva ce faceţi, spuneţi-i doar atât: «Învăţătorul are nevoie de ei» şi nu veţi avea nici o încurcătură.”
4 Lucrul acesta s-a făcut pentru a se împlini străvechea profeţie:
5 „Spuneţi cetăţii Ierusalimului că Regele ei vine la ea, călărind umil un măgăruş!”
6 Cei doi ucenici au făcut cum le spusese Isus
7 şi i-au adus animalele, aruncându-şi hainele peste mânz ca să-l poată călări.
8 Unii din mulţime îşi întindeau hainele pe drum înaintea sa iar alţii tăiau ramuri din copaci şi i le aruncau în cale.
9 Treptat, mulţimile au început să se agite înaintea şi în urma sa, strigând: „Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fiul regelui David!…” „Slavă lui!…” „Iată omul lui Dumnezeu!…” „Binecuvântează-l Doamne!…”
10 S-a stârnit vâlvă mare în întreg Ierusalimul la intrarea lui Isus în oraş. „Cine e acesta?”, întrebau toţi.
11 Şi mulţimile răspundeau: „E Isus, profetul de la Nazaret, din Galileea.
12 Isus a intrat în templu, i-a dat afară pe negustori, a răsturnat mesele cămătarilor şi tarabele celor ce vindeau porumbei.
13 „Scripturile spun că templul meu este un loc de rugăciune”, declară el, „dar voi l-aţi transformat într-o peşteră de tâlhari!”
14 Îndată, au venit la el orbii şi şchiopii şi el i-a vindecat acolo în templu.
15 Dar când au văzut mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei aceste minuni extraordinare şi i-au auzit până şi pe copiii mici din templu strigând: „Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Fiul lui David”, au intrat în mare panică. Alarmaţi, au venit la Isus şi l-au întrebat: „Auzi ce spun copiii aceştia?”
16 „Da”, le-a răspuns Isus. „Dar voi nu citiţi Scripturile? Căci ele spun: «Până şi pruncii îl vor lăuda!»”
17 Apoi s-a întors la Betania, unde a rămas peste noapte.
18 Dimineaţa, pe când se întorcea la Ierusalim, a flămânzit.
19 Văzând un smochin lângă drum, s-a apropiat să vadă dacă are smochine dar n-a găsit decât frunze. Atunci i-a zis: „Niciodată să nu mai dai rod!” Şi, de îndată, smochinul s-a uscat.
20 Ucenicii au rămas înmărmuriţi şi au întrebat: „Cum de s-a uscat pomul acesta atât de repede?
21 Atunci Isus le-a zis: „Cu adevărat vă spun că dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, voi înşivă veţi putea face asemenea fapte, ba mai mult, veţi putea zice până şi muntelui acestuia al Măslinilor: «Urneşte-te!» şi se va supune.
22 Puteţi obţine orice – orice lucru pentru care vă rugaţi – dacă aveţi credinţă.”
23 După ce s-a întors la templu şi a început să-i înveţe pe oameni, preoţii cei mai de seamă, împreună cu alţi conducători evrei, au venit la el şi i-au cerut socoteală pentru alungarea negustorilor, cu o zi mai înainte.
24 „Am să vă spun, dacă-mi răspundeţi voi mai întâi la o singură întrebare”, zise Isus.
25 „Ioan Botezătorul era un trimis al lui Dumnezeu, sau nu?” Ei discutară între ei, zicându-şi: „Dacă răspundem: «Da, era de la Dumnezeu», atunci are să ne întrebe de ce n-am crezut spusele lui Ioan.
26 Iar dacă negăm că Dumnezeu l-a trimis au să sară toţi pe noi, fiindcă mulţimea asta toată crede că Ioan a fost un profet.”
27 Până la urmă i-au răspuns: „Nu ştim!” „Atunci nici eu n-am să vă răspund la întrebarea voastră”, le-a zis Isus.
28 „Dar ce ziceţi de asta? Un om care avea doi fii a zis celui mai mare: «Fiule, du-te şi lucrează azi în gospodăria mea.»
29 «Nu mă duc» i-a răspuns el, dar până la urmă s-a răzgândit şi s-a dus.
30 Atunci tatăl i-a spus celui mai tânăr: «Du-te tu!» iar el i-a răspuns: «Da tată, am să mă duc», dar nu s-a dus.
31 Care din ei şi-a ascultat tatăl?” „Fireşte, primul”, au zis ei, cu toţii. Atunci Isus le-a explicat ce a vrut să spună prin această pildă: „Negreşit, oamenii răi şi prostituatele vor intra în Împărăţia cerurilor înaintea voastră.
32 Căci Ioan Botezătorul v-a spus să vă pocăiţi şi să vă întoarceţi la Dumnezeu, dar n-aţi vrut, în schimb oamenii răi şi prostituatele au ascultat. Dar voi, nici când aţi văzut aceste lucruri întâmplându-se, nu v-aţi pocăit şi n-aţi crezut cuvintele lui Ioan.
33 Şi acum, ascultaţi această parabolă: Un proprietar de pământ a sădit o vie, a împrejmuit-o cu un gard viu şi a construit un post de pază. Apoi a dat via în arendă unora cu care s-a înţeles să împartă recolta, şi s-a dus să locuiască în altă ţară.
34 Când a sosit vremea culesului, şi-a trimis oamenii să-i aducă partea care i se cuvenea.
35 Dar arendaşii au sărit la oamenii proprietarului, pe unul l-au bătut, pe altul l-au spânzurat iar pe cel de-al treilea l-au ucis cu pietre.
36 Atunci a mai trimis un grup, mai numeros, de oameni de-ai lui, să-i aducă partea cuvenită, dar rezultatele au fost aceleaşi.
37 În cele din urmă, proprietarul şi-a trimis fiul, crezând că faţă de acesta vor avea, negreşit, respect.
38 Dar când au văzut arendaşii că vine fiul, s-au sfătuit între ei, zicând: «Iată, vine moştenitorul acestui pământ; haideţi să-l omorâm şi ne va rămânea nouă averea!»
39 Prin urmare, l-au târât afară din vie, şi l-au omorât şi pe acesta!
40 Când se va întoarce proprietarul viei, ce credeţi că o să le facă acestor oameni?”
41 Conducătorii evrei au răspuns: „Pe oamenii aceia răi îi va trimite la moarte groaznică iar via o va da în arendă altora, care îi vor plăti la timp.”
42 Atuci Isus i-a întrebat: „N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra aruncată de zidari a fost pusă la locul cuvenit, ca piatră unghiulară.» Ce minunat! Ce lucru neobişnuit a făcut Domnul.
43 Ceea ce vreau să vă spun este că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dăruită unei naţiuni care-i va da lui Dumnezeu partea de recoltă ce i se cuvine.
44 Toţi cei care se poticnesc de această stâncă a adevărului vor fi zdrobiţi, iar cei asupra cărora va cădea se vor face ţăndări.”
45 Când mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei şi-au dat seama că la ei se referea Isus, ei fiind arendaşii din povestire,
46 au vrut să scape de el chiar atunci, dar se temeau să treacă la fapte din pricina mulţimilor, care vedeau în Isus un profet.