1 Iată încă o parabolă, care ilustrează Împărăţia cerurilor: Proprietarul unei vii a ieşit într-o zi dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători pentru culesul strugurilor.
2 S-a învoit cu ei pentru plata cu ziua şi i-a trimis la lucru.
3 După câteva ore, a trecut prin piaţă şi a văzut acolo pe unii care stăteau degeaba în aşteptare de lucru
4 şi i-a trimis şi pe aceştia la via sa, spunându-le că îi va plăti cu cât li se cuvine, la sfârşitul zilei.
5 La amiază, şi apoi încă o dată pe la ora trei după masă, a făcut acelaşi lucru.
6 Pe la ora cinci după amiază, s-a dus din nou în oraş şi, văzând încă pe unii fără lucru, i-a întrebat: «De ce staţi degeaba toată ziua?»
7 «Pentru că nu ne angajează nimeni», au răspuns ei. «Atunci haideţi şi lucraţi şi voi alături de ceilalţi în via mea», le zise el.
8 În seara acelei zile a spus casierului să cheme pe toţi oamenii şi să-i plătească începând cu ultimii.
9 Când au fost plătiţi cei ce fuseseră angajaţi la ora cinci, fiecare a primit plata pentru o zi întreagă.
10 Astfel, când a venit rândul celor ce fuseseră angajaţi mai devreme, aceştia şi-au închipuit că vor primi mult mai mult. Când colo, şi ei au fost plătiţi cu aceeaşi sumă.
11 Atunci ei au protestat, zicând:
12 «Aceştia n-au lucrat decât o oră, şi totuşi i-ai plătit exact ca şi pe noi, cei care am lucrat toată ziua pe arşiţă.»
13 «Prietene, i-a răspuns el unuia din ei, nu ţi-am făcut nici o nedreptate! N-ai acceptat să fii plătit cu ziua pentru muncă?
14 Ia-ţi plata şi du-te. Aşa vreau eu, să-i plătesc pe toţi la fel!
15 Mă opreşte vreo lege să dau banii degeaba, dacă vreau să fac aşa? Se cade oare să te superi pe mine pentru că sunt bun?»
16 Şi aşa se întâmplă, că cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei de pe urmă.”
17 În timp ce se îndrepta spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici
18 şi le-a vorbit despre ce avea să i se întâmple când vor ajunge acolo. „Voi fi denunţat mai marilor preoţilor şi altor conducători evrei, care mă vor condamna la moarte.
19 Şi ei mă vor preda autorităţilor romane şi voi fi batjocorit şi răstignit, dar a treia zi voi învia.”
20 Atunci mama lui Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, i-a adus pe aceştia la Isus, s-a închinat şi i-a cerut o favoare.
21 „Care îţi este dorinţa?” o întrebă el. „În Împărăţia ta, vrei să-i laşi pe cei doi fii ai mei să ocupe primele două scaune, alături de tine?” întrebă ea.
22 Dar Isus i-a zis: „Nu ştii ce-mi ceri!” Apoi se întoarse spre Iacob şi Ioan şi-i întrebă: „Sunteţi voi în stare să beţi din paharul amar din care voi bea eu?” „Da”, i-au zis ei, „suntem!”
23 „Veţi şi bea, cu adevărat, din el, le spuse Isus, dar nu eu hotărăsc cine va sta alături de mine. Locurile acelea sunt păstrate pentru cei aleşi de Tatăl meu.”
24 Ceilalţi zece ucenici s-au indignat când au auzit ce ceruseră Iacob şi Ioan.
25 Dar Isus i-a chemat şi le-a spus: „Între păgâni, regii sunt tirani şi orice funcţionar, cât de mic, se poartă despotic cu subalternii.
26 Dar între voi e cu totul altceva. Oricine vrea să fie conducător între voi trebuie să fie slujitorul vostru.
27 Şi dacă vreţi să fiţi chiar în vârful piramidei, trebuie să slujiţi ca robii.
28 Comportarea voastră trebuie să fie ca a mea, căci eu, Fiul omului, n-am venit să mi se slujească, ci să slujesc şi să-mi dau viaţa ca preţ de răscumpărare pentru alţii.”
29 Pe când Isus împreună cu ucenicii părăseau oraşul Ierihon, o mare mulţime de oameni se îmbulzea în urma lor.
30 Pe marginea drumului stăteau doi orbi care, îndată ce au auzit că vine Isus, au început să strige: „Doamne, Fiu al regelui David, ai milă de noi!”
31 Mulţimea le-a spus să tacă, dar ei n-au făcut altceva decât să strige şi mai tare.
32 Când a ajuns Isus în dreptul lor, s-a oprit în drum şi le-a strigat: „Ce doriţi să vă fac?”
33 „Doamne, spuseră ei, dorim să vedem!”
34 Isus a fost cuprins de milă şi le-a atins ochii. Îndată, ei şi-au căpătat vederea şi au pornit după Isus.