1 După ce a sfârşit Isus această cuvântare, a părăsit Galileea şi a făcut cale întoarsă în Iudeea, trecând râul Iordan.
2 Mari mulţimi veneau după el iar el îi vindecă pe cei bolnavi.
3 Au venit nişte farisei să-i pună tot felul de întrebări şi au încercat să-l prindă în cursă, făcându-l să zică ceva care să-l piardă. „Admiţi divorţul?”, l-au întrebat ei.
4 „Nu citiţi Scripturile?”, răspunse el. „Acolo stă scris că la început Dumnezeu a creat pe bărbat şi pe femeie
5 şi că bărbatul trebuie să-şi lase tatăl şi mama, să se unească pentru totdeauna cu soţia sa.
6 Cei doi vor deveni una – de aici înainte, nu doi, ci unul. Nici un om nu poate despărţi ceea ce a unit Dumnezeu.”
7 „Atunci”, au continuat ei, „de ce a zis Moise că un bărbat poate să divorţeze de soţia sa, printr-o simplă scrisoare de despărţire?”
8 Isus a răspuns: „Moise a făcut aşa pentru că vă cunoştea inimile împietrite şi rele, dar nu aceasta a fost intenţia lui Dumnezeu.
9 Şi vă spun că oricine divorţează de soţie, afară de cazul în care există adulter la mijloc, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter.”
10 Ucenicii lui Isus i-au zis atunci: „Dacă aşa stau lucrurile, mai bine să nu se căsătorească!”
11 „Nu oricine poate fi de acord cu această afirmaţie”, spuse Isus, „ci numai aceia pe care îi ajută Dumnezeu.
12 Unii se nasc inapţi pentru căsătorie, alţii sunt infirmi iar alţii refuză să se căsătorească de dragul Împărăţiei cerurilor. Oricine poate, să accepte afirmaţia mea!”
13 Au fost aduşi nişte copilaşi la Isus ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage. Ucenicii i-au certat pe cei care i-au adus. „Nu-l mai deranjaţi”, spuseră ei.
14 Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriţi. Căci Împărăţia cerurilor este a unora ca ei.”
15 Şi şi-a pus mâinile pe capetele lor şi i-a binecuvântat înainte de a pleca.
16 Cineva a venit la Isus cu următoarea întrebare: „Doamne, ce lucru bun să fac ca să obţin viaţa veşnică?”
17 „Bun?”, îl întrebă el. „Numai unul este cu adevărat bun – şi acela e Dumnezeu. Dar, să-ţi răspund la întrebare, poţi ajunge în cer dacă păzeşti poruncile.”
18 „Pe care din ele?” întrebă omul. Şi Isus îi răspunse: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu minţi,
19 să-ţi cinsteşti tatăl şi mama şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi!”
20 „Întotdeauna le-am respectat pe toate acestea”, răspunse tânărul. „Ce ar mai trebui să fac?”
21 Isus i-a spus atunci: „Dacă vrei să fii perfect, du-te şi vinde tot ce ai, dă banii la săraci, şi vei avea o comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă.”
22 Dar când a auzit tânărul nostru una ca asta, a plecat întristat, căci era foarte bogat.
23 Atunci Isus le-a zis ucenicilor: „Este aproape imposibil pentru un bogat să intre în Împărăţia cerurilor.
24 Spun încă o dată: e mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechile unui ac, decât pentru un bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!”
25 Această remarcă i-a descumpănit pe ucenici. „Atunci cine din lumea asta mai poate fi mântuit?” întrebară ei.
26 Isus îi privi ţintă şi spuse: „Omeneşte vorbind, nici unul. Dar la Dumnezeu totul este posibil.”
27 Atunci Petru i-a zis: „Noi am lăsat totul pentru a te urma. Cu ce ne alegem din asta?”
28 Isus a răspuns: „Când eu, Fiul omului, voi sta pe tronul meu slăvit din Împărăţie, voi, ucenicii mei, veţi sta în mod sigur pe douăsprezece tronuri şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi oricine renunţă la casă, fraţi, surori, tată, mamă, soţie, copii sau avere, pentru a mă urma pe mine va primi în schimb de o sută de ori pe atâta şi va avea viaţă veşnică.
30 Dar mulţi dintre cei ce sunt acum primii vor fi ultimii atunci; şi unii din cei ce sunt ultimii acum vor fi primii atunci.”