1 Cam pe la ora aceea, au venit ucenicii la Isus să-l întrebe care dintre ei va fi mai mare în Împărăţia cerurilor.
2 Isus chemă un copilaş la el şi-l aşeză în mijlocul lor,
3 zicând: „Dacă nu vă întoarceţi la Dumnezeu din păcatele voastre, devenind asemenea unor copii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia cerurilor.
4 De aceea, oricine se umileşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5 Şi oricare din voi primeşte cu drag un copilaş ca acesta, în numele meu, pe mine mă primeşte şi de mine are grijă.
6 Dar dacă vreunul din voi îl face pe unul din aceşti micuţi care cred în mine să-şi piardă credinţa, mai bine ar fi să i se lege o piatră mare de gât şi să fie aruncat în mare.
7 Vai de lume, din pricina tuturor răutăţilor ei. E inevitabilă ispita de a face rău, dar vai de omul care ispiteşte pe altul!
8 Prin urmare, dacă mâna sau piciorul te face să cazi în păcat, taie-le şi aruncă-le. Mai bine să intri în rai schilod, decât să te trezeşti în iad cu mâini şi picioare!
9 Şi dacă ochiul te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l; mai bine să intri în rai cu un singur ochi, decât să fii în iad cu amândoi!
10 Feriţi-vă să desconsideraţi pe vreunul din aceşti copilaşi. Fiindcă vă spun că în cer îngerii lor au acces permanent la Tatăl meu.
11 Iar eu, Fiul omului, am venit să-i salvez pe cei pierduţi.
12 Dacă un om are o sută de oi, şi una i se rătăceşte, ce va face el? Oare nu le va lăsa pe celalalte nouăzeci şi nouă şi se va duce în căutarea celei pierdute?
13 Iar dacă o găseşte, se va bucura mai mult de ea decât de toate cele nouăzeci şi nouă, care sunt în siguranţă acasă!
14 Tot aşa, voia Tatălui meu este ca nici măcar unul din aceşti micuţi să nu piară.
15 Dacă un frate păcătuieşte împotriva ta, du-te la el personal şi confruntă-l cu greşeala săvârşită. Dacă ascultă şi şi-o mărturiseşte, ai câştigat un frate.
16 Dar dacă refuză, atunci mai ia cu tine vreo doi fraţi şi du-te din nou la el, dovedind tot ce afirmi prin martorii aceştia.
17 Dacă tot nu vrea să asculte, adu cazul în faţa bisericii şi dacă verdictul bisericii îţi dă dreptate ţie, dar el nu-l acceptă, atunci biserica este datoare să-l excludă.
18 Vă mai spun şi aceasta, că tot ce legaţi pe pământ va fi fost deja legat în cer, şi tot ce dezlegaţi pe pământ va fi fost deja dezlegat în cer.
19 De asemenea, vă mai spun şi aceasta: dacă doi din voi se învoiesc aici pe pământ cu privire la vreun lucru pe care-l cereţi, Tatăl meu din cer îl va face pentru voi.
20 Căci acolo unde se strâng doi sau trei laolaltă în virtutea faptului că sunt ai mei, eu voi fi în mijlocul lor.”
21 Apoi Petru a venit la el şi l-a întrebat: „Doamne, de câte ori să-l iert pe un frate care păcătuieşte împotriva mea? De şapte ori?”
22 „Nu”, răspunse Isus, „de şaptezeci de ori câte şapte!
23 Împărăţia cerurilor se poate asemăna cu un rege care s-a hotărât să-şi aducă socotelile la zi.
24 În cadrul acestei operaţii, a fost adus la el unul din debitorii săi care-i datora o sută de milioane de lei.
25 Dar el n-a putut plăti şi atunci regele a poruncit să fie vânduţi în contul datoriei sale atât el, cât şi nevasta şi copiii săi, împreună cu tot avutul lor.
26 Dar omul a căzut în genunchi, cu faţa în ţărână înaintea regelui, şi i-a zis: „O, înălţimea ta, mai răbdă-mă şi-ţi voi plăti tot.”
27 Atunci regele a fost copleşit de milă pentru el şi l-a eliberat, iertându-i datoria.
28 Dar după ce a plecat de le rege, el a întâlnit un om care-i datora vreo douăzeci de mii de lei, l-a înhăţat de gât şi i-a pretins să-i plătească pe loc.
29 Omul însă i-a căzut în genunchi şi l-a implorat să-l mai păsuiască. «Îngăduie-mi încă puţin timp şi am să-ţi plătesc», s-a rugat el.
30 Dar creditorul său n-a vrut să audă de aşa ceva. A cerut ca datornicul să fie arestat şi aruncat în închisoare până când va achita toată datoria.
31 Atunci prietenii acestui om s-au dus la rege şi i-au relatat cele întâmplate.
32 Regele a poruncit să fie adus în faţa lui omul pe care-l iertase şi i-a zis: «Nenorocitule! Om cu inimă rea! Adică eu ţi-am iertat toată datoria aceea u-riaşă, numai fiindcă te-ai rugat de mine –
33 nu s-ar fi cuvenit oare să ai şi tu milă de alţii cum am avut eu de tine?»
34 Şi, mânios, regele l-a aruncat în camera de tortură, să stea acolo până când va putea achita ultimul bănuţ.
35 Aşa vă va face Tatăl meu ceresc dacă refuzaţi să vă iertaţi cu adevărat fraţii.”