1 La şase zile după aceea, Isus i-a luat pe Petru, Iacob şi fratele său Ioan şi i-a dus pe vârful unui deal înalt şi singuratic.
2 Pe când priveau ei la el, înfăţişarea lui s-a schimbat, aşa încât faţa îi strălucea ca soarele iar hainele s-au făcut albe de nu te puteai uita la ele.
3 Deodată au apărut Moise şi Ilie şi au stat de vorbă cu el.
4 Petru zise numaidecât: „Învăţătorule, ce minunat e să fim aici, împreună! Dacă vrei, am să fac trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”
5 Dar chiar pe când rostea aceste cuvinte, un nor luminos îi acoperi şi o voce din nor rosti: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată desfătarea. De el să ascultaţi.”
6 La aceasta, ucenicii căzură cu faţa la pământ, înspăimântaţi de-a binelea.
7 Isus veni la ei şi-i atinse. „Ridicaţi-vă”, le zise el, „şi nu vă temeţi.”
8 Când îşi ridicară din nou privirile, nu mai era cu ei decât Isus.
9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună la nimeni ce au văzut decât după ce va învia el din morţi.
10 Ucenicii l-au întrebat: „De ce susţin conducătorii evrei că Ilie trebuie să se întoarcă înainte de a veni Mesia?”
11 Isus le-a răspuns: „Au dreptate. Ilie trebuie să vină şi să pună totul la punct.
12 De fapt, el a şi venit, dar n-a fost recunoscut şi mulţi s-au purtat urât cu el. La fel şi eu, Fiul omului, voi suferi în mâna lor.”
13 Atunci ucenicii şi-au dat seama că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
14 Când au ajuns la poalele muntelui, îi aştepta o mare mulţime de oameni. Un om a venit şi a îngenuncheat înaintea lui Isus, spunând:
15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este bolnav mintal şi se află într-un mare necaz, pentru că de multe ori cade în foc sau în apă;
16 de aceea, l-am adus la ucenicii tăi dar ei nu l-au putut vindeca.”
17 Isus răspunse: „O, popor încăpăţânat şi necredincios! Cât să vă mai suport? Aduceţi-l la mine.”
18 Apoi Isus a certat demonul din băiat şi acesta l-a părăsit iar băiatul s-a făcut bine din acel moment.
19 După aceasta, ucenicii l-au întrebat pe Isus în particular: „Noi de ce n-am putut scoate demonul acesta?”
20 „Din pricina credinţei voastre mici,” le-a răspuns Isus. „Căci dacă aţi avea credinţă, chiar cât o sămânţă de muştar, aţi putea zice acestui munte: «Urneşte-te din loc!» şi s-ar urni îndată. Nimic nu ar fi imposibil.
21 Dar acest soi de demon nu va pleca decât după ce v-aţi rugat şi aţi postit.”
22 Într-o zi, pe când se mai aflau în Galileea, Isus le spuse: „Eu am să fiu vândut şi dat în mâinile celor care mă vor ucide,
23 dar a treia zi după aceea voi învia.” Inimile ucenicilor se umplură de întristare şi groază.
24 La sosirea lor în Capernaum, au venit la Petru perceptorii impozitului pentru templu şi l-au întrebat: „Stăpânul vostru nu plăteşte impozite?”
25 „Sigur că plăteşte,” a răspuns Petru. Apoi intră în casă să discute această problemă cu Isus dar, înainte de a apuca să deschidă gura, Isus îl întrebă: „Tu ce crezi, Petre, regii iau tribut de la supuşii lor sau de la străinii pe care i-au cucerit?”
26 „De la străini”, răspunse Petru. „Ei bine, atunci înseamnă că cetăţenii sunt scutiţi!
27 Totuşi nu vrem să-i jignim, aşa că du-te pe ţărm, aruncă undiţa şi deschide gura primului peşte pe care-l vei prinde. Vei găsi o monedă care acoperă plata impozitelor pentru amândoi. Ia-o şi plăteşte impozitele.”