1 Într-o zi, fariseii şi saducheii au venit să pună la încercare pretenţia lui Isus de a fi Mesia, cerându-i să facă o demonstraţie oarecare pe cer.
2 El le-a răspuns: „Voi vă pricepeţi să citiţi pe cer semnele legate de starea timpului – cer roşu seara înseamnă vreme frumoasă mâine;
3 cer roşu dimineaţa înseamnă vreme proastă rea ziua – dar nu sunteţi în stare să citiţi semnele evidente ale vremurilor.
4 Naţiunea aceasta rea şi necredincioasă cere nu ştiu ce semn nemaipomenit din cer, dar nu i se va mai da nici o dovadă în afară de minunea care s-a întâmplat cu Iona.” Atunci Isus i-a lăsat şi a plecat mai departe.
5 Când au sosit de partea cealaltă a lacului, ucenicii şi-au dat seama că uitaseră să-şi ia de mâncare.
6 „Fiţi atenţi! – i-a prevenit Isus – să vă feriţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor.”
7 Ei credeau că spune aceasta fiindcă uitaseră să ia pâine.
8 Dar Isus ştia ce gândeau şi le-a spus: „O, oameni cu credinţa mică! De ce vă faceţi atâtea griji pentru că n-aveţi ce mânca?
9 Oare când o să înţelegeţi? Aţi uitat complet de cei cinci mii pe care i-am hrănit cu cinci pâini şi de coşurile de fărâmituri care au rămas?
10 Nu vă amintiţi nici de cei patru mii pe care i-am hrănit şi de tot ce a rămas?
11 Cum poate să vă şi treacă prin cap că m-am referit la mâncare? Eu însă vă mai spun o dată: «Să vă feriţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor.»”
12 Atunci au înţeles, în sfârşit, că prin „aluat” el înţelegea învăţătura greşită a fariseilor şi a saducheilor.
13 Când a ajuns Isus în Cezareea Filipi, a pus următoarea întrebare ucenicilor: „Cine zic oamenii că sunt eu?”
14 „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii Ilie; iar alţii, Ieremia, ori unul din ceilalţi profeţi.”
15 „Dar voi”, le-a zis el, „cine credeţi că sunt?”
16 Simon Petru a răspuns: „Cristosul, Mesia, Fiul Dumnezeului Celui viu.”
17 „Eşti binecuvântat Simone, fiul lui Iona, pentru că nu priceperea ta ţi-a descoperit aceasta, ci Tatăl meu din cer.
18 Tu eşti Petru, şi pe această piatră îmi voi clădi biserica; şi toate puterile iadului nu o vor putea învinge.
19 Şi îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor; orice vei lega pe pământ va fi fost deja legat în cer; şi orice vei dezlega pe pământ va fi fost deja dezlegat în cer!”
20 Apoi i-a prevenit pe ucenici să nu spună altora că el e Mesia.
21 Din acel moment Isus a început să vorbească deschis ucenicilor despre călătoria sa la Ierusalim şi despre ce se va întâmpla acolo – cum va suferi în mâinile conducătorilor evrei, cum va fi omorât şi cum va învia trei zile după aceea.
22 Dar Petru l-a luat deoparte să-l mustre. „Doamne fereşte!”, i-a zis el, „doar n-o să ţi se întâmple aşa ceva!”
23 Isus s-a întors spre Petru, zicând: „Pleacă de la mine, Satano! Eşti o cursă periculoasă pentru mine. Tu gândeşti doar din punctul tău de vedere, al omului, nu din cel al lui Dumnezeu.”
24 Apoi Isus a zis ucenicilor: „Dacă vrea cineva să-mi fie discipol, să-şi ia crucea şi să mă urmeze.
25 Căci oricine îşi păstreză viaţa pentru sine o va pierde; şi oricine şi-o va pierde pentru mine o va regăsi.
26 Ce folos e să câştigi toată lumea aceasta – şi să pierzi viaţa veşnică? Se poate oare asemăna ceva cu valoarea vieţii eterne?
27 Căci eu, Fiul omului, voi veni cu îngerii mei în gloria Tatălui meu şi îl voi judeca pe fiecare după faptele sale.
28 Şi unii din voi, cei care staţi aici în clipa aceasta, veţi apuca negreşit să mă vedeţi venind în împărăţia mea.”