1 Între timp, au sosit de la Ierusalim nişte farisei şi alţi conducători evrei cu gând să-i pună o serie de întrebări lui Isus.
2 „De ce nu respectă ucenicii tăi tradiţiile străvechi ale evreilor?” – l-au luat ei la rost. „Căci ei nesocotesc ritualul nostru străbun de spălare a mâinilor înainte de masă.”
3 El le-a răspuns: „Dar, atunci, tradiţiile voastre de ce nu ţin seama de poruncile directe ale lui Dumnezeu?
4 Bunăoară, legea lui Dumnezeu este aceasta: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; oricine îşi batjocoreşte părinţii trebuie să moară.»
5 Dar voi ziceţi: «Chiar dacă părinţii trec prin nevoi materiale, poţi da bisericii banii pentru ajutorarea lor.»
6 Şi, în felul acesta, prin datina voastră omenească, anulaţi porunca lui Dumnezeu de a cinsti pe părinţi şi a avea grijă de ei.
7 Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi:
8 «Oamenii aceştia zic că mă cinstesc, dar inima lor este departe de mine.
9 Închinarea lor n-are nici o valoare, căci îi învaţă pe alţii legi făcute de oameni, nu legi provenite de la Dumnezeu.»”
10 Atunci Isus s-a adresat mulţimilor, zicându-le: „Ascultaţi ce vă spun şi încercaţi să pricepeţi:
11 «Nu ceea ce intră în om îl întinează, ci ceea ce iese din gura lui – iată ce-l pângăreşte! Ceea ce spuneţi şi gândiţi – iată ce vă întinează!»”
12 Atunci au venit ucenicii, zicându-i: „I-ai jignit pe farisei cu observaţia aceasta.”
13 Isus a răspuns: „Orice plantă care nu e sădită de Tatăl meu va fi smulsă din rădăcini, aşa că nu-i băgaţi în seamă.
14 Ei sunt nişte călăuze oarbe pentru orbi, încât şi unii şi alţii vor cădea în şanţ.”
15 Atunci Petru l-a rugat să le explice ce a a vrut să spună când a zis că oamenii nu se pângăresc dacă mănâncă hrană care nu e cuşer.
16 „Cum, nu înţelegeţi?” i-a întrebat Isus.
17 „N-aţi observat că tot ce mâncaţi trece prin stomac şi este eliminat apoi din organism?
18 Cuvintele rele însă provin dintr-o inimă rea şi, într-adevăr, îl pângăresc pe omul care le rosteşte.
19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, imoralitatea sexuală, hoţia, minciuna şi bârfa.
20 Acestea sunt cele care întinează; dar nu e o pângărire spirituală să mănânci fără să te fi supus datinii de spălare rituală a mâinilor!”
21 Apoi Isus a părăsit ţinutul acela şi s-a retras în regiunea Tirului şi a Sidonului.
22 O femeie din Canaan, care locuia acolo, a venit la el, rugându-se: „Ai milă de mine, o, Doamne, fiul regelui David! Căci fiica mea are un demon în ea, şi demonul acesta o chinuie întruna.”
23 Isus însă nu i-a răspuns nimic – nici un cuvânt. Atunci ucenicii l-au îmboldit s-o alunge. „Spune-i să plece”, îi ziceau ei, „să nu ne mai bată la cap cu rugăminţile ei.”
24 Atunci Isus a zis femeii: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25 Dar ea a venit şi i s-a închinat, implorându-l din nou: „Doamne, ajută-mă, te rog!”
26 „Nu pare a fi în ordine să iei pâinea de la copii şi s-o arunci la câini”, zise el.
27 „Da, îi răspunse ea, dar până şi căţeii de sub masă au voie să mănânce fărâmiturile care cad.”
28 „Femeie, i-a zis Isus, mare e credinţa ta, de aceea, rugămintea îţi este satisfăcută.” Şi fiica i-a fost vindecată imediat.
29 Isus s-a înapoiat la Marea Galileii. Apoi s-a urcat pe un deal şi s-a aşezat jos.
30 Şi o mare mulţime de oameni i-au adus şchiopii, orbii şi schilozii şi pe cei ce nu puteau vorbi, precum şi pe mulţi alţii, aşezându-i înaintea lui Isus. Iar el i-a vindecat pe toţi.
31 Ce privelişte! Unii care nu fuseseră în stare să spună un cuvânt toată viaţa lor vorbeau acum cu însufleţire, iar cei fără braţe şi picioare s-au trezit că le au! Şchiopii umblau iar cei ce fuseseră orbi îşi roteau acum privirile cu nesaţ! Mulţimile erau pur şi simplu uluite şi-l slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Atunci Isus şi-a chemat ucenicii, zicându-le: „Mi-e milă de oamenii aceştia – căci se fac trei zile de când sunt împreună cu mine şi nu le-a mai rămas nimic de mâncare; nu vreau să-i trimit acasă flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”
33 Ucenicii i-au răspuns: „De unde să facem noi rost, aici în pustiu, de atâta hrană cât să ajungă pentru acest popor flămând?”
34 Isus i-a întrebat: „Câtă mâncare aveţi aici?” „Şapte pâini şi câţiva peştişori”, au răspuns ei.
35 Atunci Isus le-a spus tuturor să se aşeze,
36 iar el a luat cele şapte pâini împreună cu peştii, a mulţumit lui Dumnezeu pentru ele, le-a împărţit şi le-a dat ucenicilor care le-au întins mulţimii.
37 Şi toţi au mâncat până s-au săturat – patru mii de bărbaţi, afară de femei şi copii.
38 Iar după aceea, când s-au strâns resturile, au mai rămas şapte coşuri pline.
39 Atunci Isus i-a trimis pe toţi acasă, iar el s-a urcat într-o barcă şi a trecut în ţinutul Magadanului.