1 „Împărăţia cerurilor poate fi ilustrată prin parabola cu cele zece fecioare,
2 care şi-au luat lămpile şi s-au dus să-l întâmpine pe mire.
3 Dar numai cinci din ele au fost destul de înţelepte să-şi umple lămpile cu ulei,
4 în timp ce celelalte au fost nechibzuite şi au uitat.
5 Astfel, întrucât mirele întârzia, s-au întins puţin să se odihnească până la miezul nopţii,
6 când deodată au fost trezite de strigătul: «Vine mirele! Haideţi să-l întâmpinaţi!»
7 Şi toate fetele au sărit în picioare şi şi-au potrivit lămpile.
8 Atunci cele cinci care nu aveau ulei s-au rugat de celelalte să împartă cu ele, căci lămpile lor erau gata să se stingă.
9 Dar celelalte au răspuns: «Nici noi n-avem de ajuns. Duceţi-vă mai bine şi cumpăraţi-vă ulei.»
10 Numai că, pe când ele erau plecate, a sosit mirele şi cele care au fost gata au intrat cu el la ospăţul de nuntă şi s-a încuiat uşa!
11 Mai târziu, când au sosit celelalte cinci, au rămas afară, strigând: «Domnule, deschide-ne uşa!»
12 Dar el le-a răspuns: «Adevărat vă spun că nici nu vă cunosc!»
13 Deci, staţi treji şi fiţi pregătiţi, căci nu ştiţi data sau clipa revenirii mele.
14 Din nou, Împărăţia cerurilor poate fi învederată prin parabola unui om care, ducându-se într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii la el şi le-a dat banii ce urmau să fie investiţi de aceştia în contul său, în absenţa lui.
15 Unuia i-a dat trezeci de mii de lei, altuia douăsprezece mii, iar ultimului – şase mii de lei – împărţindu-i astfel, după capacităţile fiecăruia – şi apoi a plecat în călătoria sa.
16 Omul care primise cei treizeci de mii a început imediat să cumpere şi să vândă şi nu după mult timp a mai făcut treizeci de mii de lei.
17 Omul cu douăsprezece mii s-a pus şi el pe treabă şi a mai câştigat douăsprezece mii de lei.
18 Dar omul care primise şase mii de lei a săpat o groapă şi şi-a ascuns banii ca să-i păstreze în siguranţă.
19 După o vreme, stăpânul lor s-a întors din călătorie şi le-a cerut să dea socoteală de bani.
20 Omul căruia îi încredinţase treizeci de mii de lei i-a adus şaizeci de mii de lei.
21 Stăpânul său l-a lăudat pentru isprava bună ce o făcuse: «Ai fost vrednic de încredere în administrarea acestei sume mici», i-a spus el, «aşa că acum am să-ţi dau mai multă răspundere.»
22 A venit al doilea, omul care primise cei doisprezece mii de lei, cu următoarele cuvinte: «Domnule, mi-aţi dat doisprezece mii de lei să-i valorific iar eu i-am dublat.»
23 «Bine ai lucrat, i-a zis stăpânul, eşti un slujitor bun şi credincios! Ai fost vrednic de încredere şi de aceea, acum vei primi mai mult.»
24 Apoi a venit omul cu şase mii de lei şi a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru
25 şi m-am temut că ai să-mi iei câştigul, şi atunci am ascuns banii în pământ – uite, aicea sunt!»
26 Şi stăpânul său i-a răspuns: «Tâlhar leneş ce eşti! Dacă ştiai că-ţi voi pretinde profitul,
27 trebuia cel puţin să-mi fi depus banii la bancă ca să pot încasa măcar dobânda.
28 Luaţi banii de la acest om şi daţi-i omului cu treizeci de mii de lei.
29 Pentru că cel care întrebuinţează cum se cuvine ceea ce i s-a dat va mai primi încă şi va avea din belşug. Dar omului nevrednic i se va lua până şi puţinul ce i-a fost încredinţat.
30 Aruncaţi-l pe slujitorul acesta netrebnic în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnet de dinţi.»
31 Dar când eu, Fiul omului, voi veni în slavă împreună cu toţi îngerii, atunci mă voi sui pe tronul meu glorios.
32 Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea mea. Iar eu îi voi despărţi pe oameni cum desparte un păstor oile de capre
33 şi voi aşeza oile la dreapta mea iar caprele la stânga mea.
34 Atunci eu, Regele, voi spune celor de la dreapta mea: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu, intraţi în Împărăţia ce v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35 Căci mi-a fost foame şi voi mi-aţi dat de mâncare; mi-a fost sete şi voi mi-aţi dat să beau apă; eram străin şi m-aţi invitat în casele voastre; gol,
36 şi m-aţi îmbrăcat; bolnav şi la închisoare, şi m-aţi vizitat.»
37 Atunci aceşti neprihăniţi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi vreodată flămând, şi ţi-am dat de mâncare? Sau însetat, şi ţi-am dat să bei?
38 Ori străin, şi te-am ajutat? Sau gol şi te-am îmbrăcat?
39 Când te-am văzut noi vreodată bolnav ori în închisoare, şi te-am vizitat?»
40 Iar eu, Regele, le voi spune a-tunci: «Când aţi făcut-o pentru fraţii mei, e ca şi cum aţi făcut-o pentru mine!»
41 Apoi mă voi întoarce spre cei de la stânga mea şi le voi spune: «Afară de aici, blestemaţilor, în focul veşnic, pregătit pentru diavolul şi demonii săi.
42 Căci am fost flămând şi n-aţi binevoit să-mi daţi de mâncare; mi-a fost sete şi n-aţi voit să-mi daţi să beau nimic;
43 eram străin şi aţi refuzat să mă primiţi; gol, şi nu m-aţi îmbrăcat; bolnav şi la închisoare, şi nu m-aţi vizitat.»
44 Atunci ei vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi vreodată flămând ori însetat, străin sau gol, bolnav sau întemniţat, şi să nu te fi ajutat?»
45 Şi eu le voi răspunde: «Când aţi refuzat să-i ajutaţi pe cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai mei, pe mine aţi refuzat să mă ajutaţi.»
46 Şi ei se vor duce în pedeapsa veşnică; dar cei neprihăniţi vor intra în viaţa veşnică.”