1 Când a terminat Isus această convorbire cu ucenicii, le-a spus:
2 „După cum ştiţi, sărbătoarea Peştelui începe peste două zile, iar eu voi fi trădat şi răstignit.”
3 Chiar în clipa aceea, mai marii preoţilor şi celelalte oficialităţi evreieşti se aflau într-o şedinţă la locuinţa marelui preot Caiafa,
4 unde discutau cum să-l prindă fără agitaţie pe Isus şi să-l ucidă fără ştirea mulţimilor.
5 „Dar nu în timpul sărbătorilor de Paşte”, s-au învoit ei, „pentru că ar avea loc o răscoală.”
6 Isus însă s-a dus la Betania, la casa lui Simon leprosul.
7 În timpul mesei, a intrat o femeie cu o sticlă de parfum foarte scump şi i l-a turnat pe cap.
8 Ucenicii s-au indignat. „Ce risipă de bani!” ziceau ei.
9 „Când l-ar fi putut vinde pe o avere şi s-o fi împărţit săracilor!”
10 Isus ştia ce gândesc şi, de aceea, a zis: „De ce o criticaţi? Căci ea a făcut un lucru bun pentru mine.
11 Pe săraci îi veţi avea mereu cu voi dar pe mine nu mă veţi vedea întotdeauna.
12 Ea a turnat acest parfum asupra mea spre a-mi pregăti trupul de înmormântare.
13 Şi pentru această faptă nu va fi uitată niciodată. Fapta ei se va povesti în toată lumea, oriunde se va predica Vestea Bună.”
14 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, s-a dus la mai marii preoţilor
15 şi i-a întrebat: „Cât îmi plătiţi să-l dau pe Isus pe mâna voastră?” Ei i-au dat treizeci de monede de argint.
16 Din acel moment, Iuda a aşteptat ocazia potrivită spre a-l trăda pe Isus.
17 În prima zi a festivităţilor de Paşte, când consumul pâinii dospite era oprit în toate casele evreilor, ucenicii au venit la Isus şi l-au întrebat: „Unde să ne pregătim să mâncăm Paştele?”
18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate şi căutaţi-l pe domnul cutare şi spuneţi-i: «Stăpânul nostru a zis: Vremea mea a sosit şi voi mânca masa pascală cu ucenicii mei în casa ta.»”
19 Astfel, ucenicii au făcut cum le spusese şi au pregătit acolo cina.
20 În seara aceea, pe când stătea la masă cu cei doisprezece,
21 a spus: „Unul din voi mă va trăda.”
22 Un fior de întristare le străbătu inimile şi fiecare întrebă: „Oare eu sunt acela?”
23 El a răspuns: „Este cel pe care l-am servit primul.
24 Căci trebuie să mor, aşa cum s-a profeţit, dar vai de omul care mă trădează. Ar fi fost mult mai bine pentru el să nu se fi născut niciodată.”
25 Iuda îl întrebase şi el: „Rabi, eu sunt acela?” şi Isus încuviinţase. „Da.”
26 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine mică, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, căci acesta este trupul meu.”
27 Apoi a luat o cupă de vin, a mulţumit pentru ea, şi le-a dat-o, zicând: „Beţi fiecare din ea,
28 căci acesta este sângele meu, care pecetluieşte noul legământ. Este vărsat pentru iertarea păcatelor multora.
29 Notaţi cuvintele mele – nu voi mai bea acest vin până în ziua când îl voi bea nou, împreună cu voi, în Împărăţia Tatălui meu.”
30 Şi după ce au cântat un imn, au ieşit pe Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus le-a spus: „La noapte toţi mă veţi părăsi. Stă scris în Scripturi că Dumnezeu va lovi Păstorul şi oile turmei se vor risipi.
32 Dar după ce voi învia, mă voi duce în Galileea şi vă voi întâlni acolo.”
33 Petru declară solemn: „Dacă toţi ceilalţi te vor părăsi, eu – niciodată!”
34 Isus îi spuse: „Adevărul e că tocmai tu în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul în zori, te vei lepăda de mine de trei ori.”
35 „Nici mort n-am să fac asta!” stăruia Petru, şi toţi ceilalţi ucenici au declarat acelaşi lucru.
36 Atunci Isus îi duse într-o grădină numită Ghetsimane şi le spuse să se aşeze şi să-l aştepte cât timp se va duce să se roage.
37 Îi luă cu el numai pe Petru şi pe cei doi fii al lui Zebedei, Iacob şi Ioan, şi inima îi fu cuprinsă deodată de chin şi disperare.
38 Atunci le spuse: „Sufletul meu este zdrobit de o groază şi o întristare vecină cu moartea… staţi aici… staţi şi vegheaţi împreună cu mine!”
39 Făcu câţiva paşi înainte, căzu cu faţa la pământ şi începu să se roage. „Tatăl meu! Dacă-i cu putinţă, fereşte-mă de cupa aceasta. Totuşi, să se facă voia ta, nu a mea.”
40 Apoi se întoarse la cei trei ucenici şi-i găsi adormiţi. „Petre”, strigă el, „n-ai fost în stare să stai treaz împreună cu mine nici o oră măcar?
41 Vegheaţi şi rugaţi-vă! Altfel vă va birui ispita. Într-adevăr, duhul este plin de râvnă, dar cât de slab este trupul!”
42 I-a lăsat din nou şi s-a rugat: „Tatăl meu! Dacă nu-mi poate fi luată această cupă până ce n-o beau toată, atunci facă-se voia ta.”
43 A venit la ei iarăşi şi i-a găsit dormind, căci pleoapele li se îngreuiaseră de somn,
44 şi atunci a plecat iar să se roage, pentru a treia oară, cu aceleaşi cuvinte.
45 În cele din urmă, s-a întors la ucenici, zicându-le: „Dormiţi acum şi odihniţi-vă… ba nu, staţi, căci a sosit vremea…! Eu sunt dat în mâna unor oameni răi.
46 Ridicaţi-vă! Trebuie să mergem. Iată, vine omul care mă trădează.”
47 Chiar în clipa aceea, până nu termină bine vorba, sosi Iuda, unul din cei doisprezece, cu o ceată mare de oameni înarmaţi cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii evrei.
48 Iuda le spusese că acela pe care-l va săruta el este cel căutat de ei.
49 Astfel, Iuda se duse drept la Isus şi i se adresă astfel „Salutare, învăţătorule!” şi îndată îl sărută.
50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, haide, isprăveşte-ţi misiunea pentru care ai venit aici.” Atunci ceilalţi au venit şi l-au arestat.
51 Unul din bărbaţii care se aflau acolo cu Isus scoase o sabie şi-i reteză urechea servitorului personal al marelui preot.
52 „Pune sabia în teacă” îi spuse Isus. „Căci cei ce umblă cu săbii de săbii vor fi ucişi.
53 Nu-ţi dai seama că i-aş putea cere Tatălui meu mii de îngeri să ne apere şi ni i-ar trimite pe loc?
54 Dar dacă aş face-o, cum s-ar mai împlini Scripturile care descriu ceea ce se întâmplă chiar acum?”
55 Isus se adresă atunci celor veniţi. „Sunt un criminal primejdios?”, întrebă el, „de-a trebuit să vă înarmaţi cu săbii şi ciomege că să mă puteţi aresta? Am fost cu voi, învăţându-vă zilnic în templu, şi nu m-aţi oprit atunci.
56 Dar toate acestea se întâmplă pentru a se împlini cuvintele profeţilor consemnate de Scriptură.” În acel moment toţi ucenicii l-au părăsit, fugind care încotro.
57 Atunci gloata l-a dus acasă la marele preot, Caiafa, unde se adunau toţi conducătorii evrei.
58 Ître timp, Petru îi urma de departe şi, ajungând la curtea casei marelui preot, a intrat şi s-a aşezat printre soldaţi, aşteptând să vadă ce-i vor face lui Isus.
59 Erau adunaţi acolo mai marii preoţilor şi, de fapt, întreaga curte supremă a evreilor. Ei căutau martori dispuşi să dea declaraţii mincinoase despre Isus, pentru a putea aduna dovezi împotriva lui, care să ducă la condamnarea sa la moarte.
60 Numai că, deşi se găsiră destui binevoitori care să depună mărturie mincinoasă împotriva lui, aceştia se contraziceau mereu în afirmaţiile lor.
61 Până la urmă, s-au găsit doi care au declarat: „Omul acesta a zis: «Eu sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu şi să-l construiesc la loc în trei zile»”.
62 Atunci marele preot s-a ridicat în picioare şi i s-a adresat lui Isus astfel: „Ce ai de spus despre asta? Ai afirmat sau nu aşa ceva?”
63 Dar Isus nu a scos nici un cuvânt. Atunci marele preot i-a zis: „În numele Dumnezeului celui Viu îţi poruncesc să ne spui dacă susţii că eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu.”
64 „Da”, sunt.”, a răspuns Isus. „Şi în viitor mă veţi vedea pe mine, Fiul omului, stând la dreapta lui Dumnezeu şi revenind pe norii cerului.”
65 Atunci Marele Preot şi-a sfâşiat hainele, ţipând: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de alţi martori? Doar l-aţi auzit cu toţii ce-a spus el însuşi!
66 Ce verdict îi daţi?” Ei au strigat: „La moarte cu el! La moarte!”
67 Apoi l-au scuipat în faţă şi au început să-l lovească, iar unii îl pălmuiau,
68 zicând: „Prooroceşte-ne Mesia! Spune, acum cine te-a lovit?”
69 În acest timp, cum stătea Petru în curte, a venit o fată la el şi i-a zis: „Tu erai cu Isus, căci amândoi sunteţi din Galileea.”
70 Dar Petru a negat cu voce tare. „Nici măcar nu ştiu despre ce vorbeşti”, spuse el mânios.
71 Mai târziu, afară la poartă, l-a zărit altă fată şi le-a zis celor din jur: „Omul acesta era cu Isus din Nazaret.”
72 Petru a negat din nou, jurându-se de data aceasta: „Nici nu-l cunosc pe acest om”, spuse el.
73 Dar, după un timp, oamenii care stăteau acolo au venit la el şi i-au zis: „Noi ştim că eşti unul din ucenicii săi, căci se cunoaşte după accent că eşti galileean.”
74 Petru a început să se blesteme şi să se jure. „Nici măcar nu-l cunosc”, spuse el. Şi imediat a cântat cocoşul.
75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorbele lui Isus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de mine de trei ori.” Şi a ieşit afară, plângând cu amar.