1 Când s-a făcut dimineaţă, mai marii preoţilor şi conducătorii evrei s-au adunat din nou să discute cum ar putea convinge autorităţile romane să-l condamne pe Isus la moarte.
2 Atunci l-au trimis legat în lanţuri la Pilat, guvernatorul roman.
3 Cam în acest timp, Iuda, cel care-l trădase, văzând că Isus fusese condamnat la moarte, s-a răzgândit şi a regretat amarnic ceea ce făcuse. A dus înapoi banii la mai marii preoţilor şi la ceilalţi conducători evrei.
4 „Am păcătuit”, declară el, „căci am vândut un om nevinovat.” „Asta te priveşte”, au răspuns ei.
5 Atunci Iuda a aruncat banii în templu, s-a dus afară şi s-a spânzurat.
6 Mai marii preoţilor au ridicat banii de jos şi au zis: „Nu-i putem pune în colectă, pentru că nu ne dau voie legile noastre să primim bani plătiţi pentru un omor.”
7 Au mai discutat între ei şi, în cele din urmă, s-au hotărât să cumpere un ogor, de unde scoteau olarii argilă, şi să-l transforme în cimitir pentru străinii decedaţi la Ierusalim.
8 De aceea, cimitirul se mai numeşte şi acum „Ogorul sângelui.”
9 Acest lucru a împlinit profeţia lui Ieremia care spune: „Ei au luat cei treizeci de arginţi – preţul dat pentru el de poporul Israel –
10 şi au cumpărat ogorul olarului, după cum mi-a spus mie Domnul.”
11 Isus se afla acum în picioare înaintea guvernatorului roman, Pilat. „Eşti tu Mesia al iudeilor?” îl întrebă guvernatorul. „Da”, i-a răspuns Isus.
12 Dar când îi aduceau mai marii preoţilor şi ceilalţi conducători evrei numeroasele lor acuzaţii, Isus tăcea.
13 „Nu auzi ce spun?”, i-a zis Pilat.
14 Isus n-a spus nimic, spre mirarea guvernatorului.
15 Exista obiceiul ca guvernatorul să elibereze câte un deţinut în fiecare an de Paşte – pe oricare doreau ei.
16 În anul acela, se afla în închisoare un criminal deosebit de cunoscut, Baraba,
17 şi dimineaţa, când s-au adunat mulţimile în faţa casei lui Pilat, el le-a întrebat: „Pe care să vi-l eliberez – pe Baraba, sau pe Isus, Mesia al vostru”?
18 Căci el ştia prea bine că Isus fusese arestat de conducătorii evrei din invidie şi duşmănie, din cauza popularităţii sale.
19 Tocmai atunci, în timp ce el prezida tribunalul, soţia lui Pilat i-a trimis un bilet: „Să-l laşi în pace pe omul acela nevinovat, căci azi noapte am avut un coşmar groaznic în legătură cu el.”
20 Între timp, mai marii preoţilor şi oficialităţile evreieşti au înduplecat mulţimile să ceară eliberarea lui Baraba şi moartea lui Isus.
21 Astfel, când a întrebat din nou guvernatorul: „Pe care din aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?” gloata a strigat într-un glas: „Pe Baraba!”
22 „Atunci, cu Isus, Mesia al vostru, ce să fac?” întrebă Pilat. Ei strigară: „Răstigneşte-l!”
23 „Pentru ce?”, i-a întrebat Pilat. „Ce rău a făcut?” Dar ei nu mai conteneau cu strigătele: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
24 Când a văzut Pilat că n-o scoate la capăt cu ei şi că lucrurile degenerează într-o răscoală, a trimis după un lighean cu apă şi s-a spălat pe mâini în faţa mulţimii, zicând: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om cumsecade. Răspunderea o veţi purta voi!”
25 Gloata a început atunci să ţipe: „Sângele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
26 Pilat l-a eliberat atunci pe Baraba. Iar pe Isus, după ce a pus să fie biciuit, l-a dat pe mâna soldaţilor romani să-l ia şi să-l răstignească.
27 Dar aceştia l-au dus mai întâi în sala de arme, apoi au chemat înăuntru toată grupa de soldaţi.
28 L-au despuiat şi l-au îmbrăcat cu o robă stacojie
29 şi i-au făcut o coroană din spini lungi, aşezându-i-o pe cap, iar în mâna dreaptă i-au pus un băţ în loc de sceptru, îngenunchind în faţa sa în batjocură. „Salutare, rege al evreilor!” strigau ei.
30 Apoi l-au scuipat şi, luând o nuia, l-au lovit peste cap.
31 După ce l-au batjocorit, i-au scos roba, l-au îmbrăcat iar cu hainele lui şi l-au scos afară pentru a-l răstigni.
32 Pe când se îndreptau spre locul de execuţie, au dat peste un om din Cirena, în Africa – pe nume Simon – şi l-au forţat să ducă crucea lui Isus.
33 Apoi au ieşit afară din oraş, într-un loc cunoscut sub numele de Golgota, adică „Dealul Căpăţânii”,
34 unde soldaţii i-au dat să bea vin acrit; dar Isus, după ce l-a gustat, a refuzat să-l bea.
35 După răstignire, soldaţii au aruncat cu zarurile pentru a-şi împărţi hainele lui.
36 Apoi s-au aşezat jos şi-l priveau cum atârnă pe cruce.
37 Iar deasupra capului i-au pus o inscripţie: „Acesta este Isus, Regele evreilor.”
38 De o parte şi de alta a lui, au mai fost răstigniţi în dimineaţa aceea şi doi tâlhari.
39 Şi oamenii care treceau pe acolo îi aruncau tot felul de insulte, clătinând din cap spre el.
40 „Şi zi aşa! Tu poţi distruge templul şi-l poţi reclădi în trei zile, nu? Ei bine, coboară atunci de pe cruce, dacă într-adevăr eşti Fiul lui Dumnezeu!” ziceau ei.
41 Îl batjocoreau şi mai marii preoţilor împreună cu conducătorii evrei.
42 „I-a salvat pe alţii,” râdeau ei, „dar pe sine nu se poate salva! Auzi tu, cică e regele Israelului, ha? Păi coboară întâi de pe cruce, şi atunci o să te credem!
43 S-a încrezut în Dumnezeu – acum să-şi arate Dumnezeu aprobarea faţă de el, izbăvindu-l! N-a zis el: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu»?”
44 Şi tâlharii i-au aruncat în obraz aceleaşi cuvinte grele.
45 În după amiaza aceea, tot pământul a fost cuprins de întuneric, timp de trei ore, de la amiază până la ora trei.
46 Cam pe la trei după-masă Isus a strigat: „Eli, Eli, Lama Sabactani,” care înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”
47 Unii din cei prezenţi n-au înţeles bine aceste cuvinte şi au crezut că-l cheamă pe Ilie.
48 Unul a alergat şi a înmuiat un burete în vin acru şi, punându-l în capătul unui băţ, i l-a ridicat să-l poată sorbi.
49 Dar ceilalţi au zis: „Lasă-l în pace. Lasă să vedem dacă o să vină Ilie să-l salveze.”
50 Atunci Isus a mai strigat o dată, şi-a dat duhul şi a murit.
51 Şi, lucru nemaipomenit, perdeaua care despărţea Locul Prea Sfânt din templu s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stânci s-au sfărâmat,
52 s-au deschis morminte şi mulţi oameni evlavioşi, bărbaţi şi femei care muriseră mai demult, au revenit printre cei vii.
53 După învierea lui Isus, aceştia au părăsit cimitirul şi au intrat în Ierusalim, arătându-se multor oameni.
54 Soldaţii de la locul răstignirii, împreună cu cel care-i conduceau, au tras o spaimă cumplită din cauza cutremurului şi a tuturor celor întâmplate. Ei au exclamat: „Negreşit, acesta era Fiul lui Dumnezeu.”
55 Şi multe femei care veniseră din Galileea împreună cu Isus să-l slujească îl priveau de la distanţă.
56 Printre ele se aflau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Iosif, şi mama lui Iacob şi Ioan (fiii lui Zebedei).
57 Când s-a lăsat seara, unul din ucenicii lui Isus, un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif,
58 s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Şi Pilat a dat ordin să i se dea trupul.
59 Iosif l-a luat, l-a învelit într-un giulgiu de in curat,
60 şi l-a aşezat în propriul său mormânt de curând săpat în stâncă, prăvălind o piatră mare la intrare, după care a plecat.
61 Atât Maria Magdalena, cât şi cealaltă Marie stăteau şi priveau de la o oarecare depărtare.
62 A doua zi, la sfârşitul primei zile a ceremoniilor de Paşte, mai marii preoţilor împreună cu fariseii s-au dus la Pilat
63 şi i-au spus: „Excelenţă, mincinosul acela spunea la un moment dat că după trei zile va învia.
64 Vă rugăm să daţi ordin să se sigileze mormântul până a treia zi, împiedicându-i astfel pe ucenicii lui să vină, să-i fure trupul şi apoi să spună la toată lumea că a înviat! Pentru că, dacă se întâmplă una ca asta, va fi mai rău decât la început.”
65 „Descurcaţi-vă cu paznicii voştri din templu,” le-a spus Pilat. „Pot să-l păzească destul de bine.”
66 Atunci ei au sigilat mormântul şi au pus santinele să-l păzească.