8
La coborârea de pe deal, în urma lui Isus venea o mulţime foarte mare de oameni.
Când, ce să vezi! Din mulţime înaintează un lepros. Îngenunchează şi i se închină. „Doamne”, se roagă leprosul de el, „dacă vrei mă poţi vindeca.”
lsus se atinge de om. „Da, vreau”, îi spune el, „fii vindecat!” Şi în clipa aceea lepra dispare.
Apoi Isus îi spuse: „Nu te opri să stai de vorbă cu nimeni; du-te drept la preot să te vadă şi ia cu tine jertfa cerută de legea lui Moise în cazul leproşilor vindecaţi – o mărturie publică a vindecării tale.”
Când sosi la Capernaum, i se înfăţişă un căpitan din armata romană,
rugându-l stăruitor să vină acasă la el, să-i vindece sclavul care-l slujea, întrucât acesta zăcea la pat, paralizat şi chinuit de durere.
„Bine”, îi spuse Isus, „voi veni să-l vindec.”
Dar ofiţerul îi zise: „Doamne, nu sunt vrednic să te primesc sub acoperişul casei mele. De altfel, nici nu e nevoie să vii. E de ajuns să zici de aici: «Fii vindecat» şi servitorul meu se va face bine.
Ştiu aceasta pentru că sunt şi eu subordonat autorităţii ofiţerilor mei superiori şi am şi eu putere asupra soldaţilor mei. Astfel, când îi spun unuia «Du-te», se duce, şi altuia «Vino», vine, iar sclavului meu când îi spun «Fă cutare lucru», face aşa cum îi spun. Ştiu că şi tu, Doamne, ai autoritate să spui acestei boli să dispară – şi va dispare!”
10 Isus se opri în loc uimit şi, întorcându-se către mulţime, spuse: „N-am văzut aşa credinţă în tot Israelul!
11 Dar vă spun că multe Neamuri vor veni ca acest ofiţer roman din toată lumea şi vor sta la masă în Împărăţia Cerurilor împreună cu Avraam, Isaac şi Iacob.
12 Şi mulţi israeliţi – cei pentru care a fost pregătită Împărăţia – vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde e plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
13 Atunci Isus îi zise ofiţerului roman: „Du-te acasă. Ce ai crezut s-a şi întâmplat!” Şi bolnavul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
14 Când sosi Isus în casa lui Petru, soacra acestuia zăcea la pat cu febră mare.
15 Dar când îi atinse Isus mâna, febra o părăsi iar ea se sculă şi le făcu de mâncare.
16 În seara aceea, au fost aduşi la Isus mai mulţi oameni posedaţi de demoni. Şi, după ce rostea doar un singur cuvânt, toţi demonii fugeau; şi toţi bolnavii au fost vindecaţi.
17 Acest lucru a împlinit profeţia lui Isaia: „El a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”
18 Când a observat Isus câtă lume se strânge, le-a spus ucenicilor să se pregătească pentru a traversa de cealaltă parte a lacului.
19 Chiar atunci unul din teologii evreilor i-a zis: „Învăţătorule, eu te voi urma oriunde vei merge!”
20 Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cuiburi, dar eu, Fiul Omului, n-am un cămin al meu – n-am unde să-mi aşez capul.”
21 Un altul care îl urma i-a zis: „Doamne, lasă-mă mai întâi să-mi îngrop tatăl.”
22 Dar Isus i-a zis: „Urmează-mă acum! Lasă-i pe cei morţi spiritual să-şi vadă de morţii lor.”
23 Apoi s-a urcat într-o barcă şi a pornit să traverseze lacul împreună cu ucenicii.
24 Deodată s-a stârnit o furtună cumplită cu valuri mai înalte decât barca. Dar Isus dormea.
25 Ucenicii s-au dus la el şi l-au trezit, strigând: „Doamne, salvează-ne căci ne scufundăm!”
26 Dar Isus le-a răspuns: „O, oameni cu credinţa mică! De ce v-aţi înspăimântat aşa de tare?!” Apoi s-a ridicat, a certat vântul şi valurile, iar furtuna s-a potolit şi peste toate s-a lăsat o linişte mare.
27 Ucenicii au rămas încremeniţi de uimire. „Cine e acesta – se întrebau ei – de-l ascultă până şi vânturile şi marea?”
28 Când au sosit de cealaltă parte a lacului, în ţinutul gadarenilor, i-au ieşit în întâmpinare doi bărbaţi stăpâniţi de demoni. Ei trăiau într-un cimitir şi erau atât de periculoşi încât nimeni nu putea trece prin locul acela.
29 Ei au început să ţipe la Isus: „Fiul lui Dumnezeu, ce ai cu noi? Încă nu ţi s-a dat dreptul să ne chinui.”
30 În depărtare păştea o turmă de porci.
31 Demonii s-au milogit, zicând: „Dacă ne izgoneşti, trimite-ne atunci în turma aceea de porci.”
32 „Fie, le-a răspuns Isus, afară cu voi!” Şi au ieşit din oameni, intrând în porci, şi întreaga turmă a luat-o la goană, prăvălindu-se peste stâncă şi înecându-se în lac.
33 Porcarii au luat-o la fugă spre oraşul cel mai apropiat, să ducă vestea despre cele întâmplate
34 şi întreaga populaţie a ieşit într-un suflet să-l vadă pe Isus, implorându-l să plece şi să-i lase în pace.