1 Aşadar Isus s-a urcat în barcă şi a trecut de cealaltă parte a lacului, la Capernaum, oraşul său de baştină.
2 Nu după mult timp, nişte oameni i-au adus un băiat paralitic, pe o rogojină. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis băiatului bolnav: „Fruntea sus, fiule! Ţi-am iertat păcatele!”
3 „Blasfemie! Omul acesta afirmă că este Dumnezeu!” exclamară câţiva din conducătorii religioşi.
4 Isus însă ştia ce gândesc, de aceea, i-a întrebat: „Cum puteţi avea gânduri atât de rele?
5 Ce e oare mai greu, să-i ierţi păcatele sau să-l vindeci?
6 Ca atare, să vă dovedesc că am putere aici pe pământ să iert păcatele – spuse el, întorcându-se către paralitic – ridică-te, strânge-ţi rogojina şi mergi pe picioarele tale acasă!”
7 Şi băiatul sări în picioare şi porni!
8 Un fior de groază trecu prin oameni când văzură ce s-a întâmplat chiar sub ochii lor. Ce-au mai slăvit pe Dumnezeu pentru că a dat atâta putere unui om!
9 Cum mergea Isus pe drum, a văzut un om pe nume Matei, stând la punctul unde se percepea impozitul. „Vino să fii ucenicul meu”, i-a zis Isus, şi Matei s-a ridicat imediat, pornind după el.
10 La câtva timp după aceea, Isus lua masa împreună cu ucenicii în casa lui Matei şi se mai aflau acolo, ca musafiri, mulţi păcătoşi notorii.
11 Fariseii însă erau indignaţi şi ziceau: „De ce umblă învăţătorul vostru cu oameni de teapa lor?”
12 „Pentru că nu sănătoşii au nevoie de doctor, ci bolnavii!” răspunse Isus, după care adăugă:
13 „Plecaţi de aici şi învăţaţi sensul acestui verset din Scriptură: «Nu de jertfele şi darurile voastre am eu nevoie, ci doresc să aveţi în voi puţină îndurare.» Misiunea mea aici pe pământ este să aduc păcătoşii înapoi la Dumnezeu, nu să-mi fac de lucru cu oamenii buni.”
14 Într-o zi, ucenicii lui Ioan Botezătorul au venit la Isus şi l-au întrebat: „De ce nu postesc ucenicii tăi, cum postim şi noi şi fariseii?”
15 „Se cade oare ca prietenii mirelui să jelească şi să se abţină de la mâncare câtă vreme acesta e cu ei?”, îi întrebă Isus. „Dar vine timpul când eu voi fi luat de la ei. Atunci vor avea destul timp să postească şi să stea mâhniţi.
16 Şi cine ar petici oare o haină veche cu stofă neintrată la apă? Căci peticul s-ar rupe şi gaura s-ar face şi mai mare.
17 Şi cine ar folosi burdufuri vechi de vin pentru a păstra vin nou? Burdufurile vechi ar plezni şi vinul s-ar vărsa. Pentru păstrarea vinului nou se folosesc numai burdufuri noi. În felul acesta, ambele se vor păstra.”
18 Pe când spunea aceasta, a venit la el rabinul sinagogii locale şi i s-a închinat. „Fiica mea cea mică a murit chiar acum, i-a zis el, dar tu o poţi readuce la viaţă, dacă ai vrea numai să vii s-o atingi.”
19 Pe când mergea Isus cu ucenicii spre casa rabinului,
20 o femeie, care suferea de doisprezece ani de scurgere de sânge s-a furişat pe la spate şi s-a atins de poala hainei lui,
21 căci îşi zicea: „Dacă îl ating doar, mă voi vindeca.”
22 Isus s-a întors şi i-a zis: „Fiică, ai încredere! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi femeia s-a însănătoşit din clipa aceea.
23 Când a ajuns acasă la rabin şi a văzut mulţimile zgomotoase şi a auzit muzica funebră,
24 Isus a zis: „Scoateţi-i afară, căci fetiţa nu e moartă, ci doar adormită!” Să fi auzit atunci râsete şi batjocuri la adresa lui!
25 În cele din urmă, când mulţimea a ieşit, Isus a intrat în odaia unde zăcea fetiţa şi a apucat-o de mână, iar ea a sărit în picioare, sănătoasă ca înainte!
26 Ştirea despre acest miracol nemaipomenit s-a răspândit în toate colţurile regiunii.
27 La plecarea lui Isus din locul acela, s-au luat după el doi orbi, care strigau: „O, fiul regelui David, ai milă de noi!”
28 Mai mult, au intrat chiar în casa unde stătea Isus şi atunci el i-a întrebat: „Credeţi că vă pot reda vederea?” „Da, Doamne – i-au zis ei – credem.”
29 Atunci Isus le-a atins ochii, zicând: „Deoarece credeţi, veţi fi vindecaţi!”
30 Şi deodată orbii şi-au căpătat vederea! Isus le-a cerut cu stricteţe să nu povestească nimănui cele întâmplate,
31 dar ei au răspândit vestea în tot ţinutul acela.
32 Părăsind localitatea respectivă, Isus a întâlnit un om care nu putea vorbi fiindcă avea un demon în el.
33 Atunci Isus a scos afară demonul şi îndată omul a putut vorbi din nou. Ce s-au mai minunat mulţimile! „În viaţa noastră n-am văzut aşa ceva”, exclamau oamenii.
34 Dar fariseii ziceau: „De aceea poate scoate draci fiindcă şi el e posedat de ei – e stăpânit de Satan, regele demonilor!”
35 Isus cutreiera toate cetăţile şi satele din partea locului, învăţându-i pe oameni în sinagogile evreieşti şi predicând evanghelia Împărăţiei.
36 Şi era atât de copleşit de milă pentru mulţimile care veneau, căci greutăţile lor erau aşa de mari iar ei nu ştiau nici ce să facă, nici unde să se ducă să găsească ajutor. Erau ca nişte oi fără păstor!
37 „E atât de mare recolta, dar lucrătorii sunt aşa de puţini!” spunea el ucenicilor.
38 „De aceea, rugaţi-vă Domnului secerişului şi cereţi-i să adune mai mulţi lucrători pentru lanurile sale.”