1 De la Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos. Către: toţi sfinţii în Cristos Isus din oraşul Filipi, împreună cu presbiterii şi diaconii:
2 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Da, rugăciunea mea este ca Dumnezeu Tatăl nostru să vă dea la fiecare binecuvântările sale cele mai alese, şi pacea sa în inimile şi în vieţile voastre.
3 Toate rugăciunile mele pentru voi sunt pline de laudă pentru Dumnezeu!
4 Când mă rog pentru voi, inima îmi este copleşită de bucurie,
5 din pricina ajutorului vostru minunat la răspândirea Evangheliei despre Cristos, din clipa când aţi au-zit-o voi înşivă şi până în prezent.
6 Şi sunt convins că Dumnezeu care a început acea lucrare bună în voi va continua şi de acum încolo să vă ajute să creşteţi în harul lui, până când misiunea pe care vrea s-o realizeze el în voi se va încheia, în cele din urmă, în ziua întoarcerii lui Isus Cristos.
7 Cât de normal este să simt ceea ce simt pentru voi, căci aveţi un loc deosebit în inima mea. Noi ne-am împărtăşit cu toţii din aceleaşi binecuvântări ale lui Dumnezeu, şi când eram la închisoare, şi când eram liber, apărând împreună adevărul şi vorbind altora despre Cristos.
8 Numai Dumnezeu ştie cât de adâncă este dragostea şi dorul meu pentru voi – doar Isus Cristos vă mai iubeşte cu atâta duioşie.
9 Mă rog ca dragostea voastră să crească şi să se reverse tot mai mult, iar voi să vă dezvoltaţi tot mai mult în cunoştinţa şi percepţia spirituală, izvorâtă din Dumnezeu.
10 Fiindcă doresc să puteţi deosebi net binele de rău, întotdeauna, şi să fiţi curaţi în lăuntrul vostru, pentru ca nimeni să nu vă poată critica şi aceasta până va veni Domnul nostru iarăşi.
11 Fie ca voi să fiţi găsiţi mereu săvârşind acele fapte bune şi milostive care vădesc că sunteţi copii ai lui Dumnezeu, deoarece asemenea acte vor aduce multă laudă şi glorie Domnului.
12 Scumpii mei fraţi, mai doresc să ştiţi că tot ce mi s-a întâmplat aici a constituit un puternic imbold pentru răspândirea Evangheliei despre Cristos.
13 Căci toată lumea de pe aici, până şi soldaţii de la cazarmă, ştiu că sunt în lanţuri pentru simplul motiv de a fi creştin,
14 Şi din pricina detenţiunii mele, multora din creştinii de aici pare să le fi pierit frica de lanţuri! Nu ştiu cum se face că răbdarea mea i-a îmbărbătat şi au prins şi mai mult curaj în a vorbi altora despre Cristos.
15 Evident, unii predică Evanghelia din gelozie pentru felul în care m-a folosit Dumnezeu pe mine. Ei vor să-şi creeze reputaţia de predicatori neînfricaţi! Dar sunt şi din cei dominaţi de motive mai curate,
16 care predică fiindcă mă iubesc, ştiind că Domnul m-a adus pe aceste meleaguri ca să-i fiu de folos în apărarea adevărului.
17 Iar alţii predică ca să-mi stârnească gelozia, crezând că succesul lor va spori necazurile suferite de mine în închisoare.
18 Indiferent însă care ar fi motivul care-i determină să propovăduiască, fapt este că Evanghelia despre Cristos se predică azi, iar eu mă bucur.
19 Voi continua să mă bucur şi de acum încolo, fiindcă ştiu că în urma rugăciunilor voastre şi cu ajutorul Duhului Sfânt, toate acestea se vor întoarce spre binele meu.
20 Căci eu trăiesc cu speranţa şi dorinţa vie ca niciodată să nu apuc să fac vreun lucru de care să-mi fie apoi ruşine; ci să fiu întotdeauna gata să iau cuvântul cu îndrăzneală în favoarea lui Cristos, câtă vreme am de trecut prin încercările acestea din închisoare, aşa cum am făcut şi în trecut; şi ca în orice clipă să-i fac cinste lui Cristos, fie că trăiesc, fie că trebuie să mor.
21 Căci pentru mine a trăi înseamnă prilejuri favorabile pentru Cristos, iar a muri – ei bine asta e şi mai bine!
22 Dar dacă rămânerea în viaţă îmi va crea şi mai multe prilejuri de a câştiga oameni pentru Cristos, atunci chiar că nu mai ştiu cum e mai bine, să trăiesc sau să mor.
23 Uneori aş vrea să trăiesc iar alteori nu, fiindcă tânjesc de dor să plec şi să fiu alături de Cristos. Cu cât mai fericit aş fi eu acolo împreună cu Cristos, decât aici!
24 Realitatea însă e că dacă rămân, vă pot fi mai de folos vouă.
25 Într-adevăr, încă e nevoie de mine aici jos şi astfel am încredinţarea că voi mai zăbovi pe acest pământ câtăva vreme, spre a vă ajuta să creşteţi şi să vă bucuraţi în credinţa voastră.
26 Rămânerea mea în viaţă va constitui pentru voi, când am să vă vizitez din nou, o bucurie şi un temei de slăvire a lui Isus Cristos pentru faptul că m-a ferit de orice rău.
27 Indiferent însă ce mi s-ar întâmpla mie, voi să nu uitaţi o clipă să trăiţi ca nişte creştini, aşa încât, fie c-am să vă mai văd, fie că nu, să aud în continuare veşti bune despre voi, că rămâneţi uniţi, cot la cot, mânaţi de un singur ţel măreţ – acela de a proclama fără teamă Evanghelia,
28 indiferent ce v-ar face duşmanii voştri. Ei vor vedea în aceasta un semn al propriei lor căderi, în vreme ce pentru voi va constitui un semn clar de la Dumnezeu că el este cu voi şi că v-a dăruit viaţă veşnică cu el.
29 Căci vouă vi s-a dat nu numai privilegiul de a vă încrede în el, ci şi acela de a suferi pentru el.
30 Suntem angajaţi împreună în această luptă. M-aţi văzut suferind pentru el în trecut; acum din nou sunt prins în viitoarea unei cumplite suferinţe, fapt care vă este bine cunoscut.