1 Iubiţi fraţi creştini, vă iubesc şi mi-e dor de voi, fiindcă voi sunteţi bucuria şi răsplata pentru toată osteneala muncii mele. Preaiubiţii mei prieteni, rămâneţi fideli Domnului.
2 Vreau acum să fac un apel către acele două femei scumpe, Evodia şi Sintichia. Vă rog din suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu, încetaţi cu certurile şi împăcaţi-vă.
3 Te rog şi pe tine, colaboratorul meu credincios, să le ajuţi pe aceste femei, fiindcă au lucrat cot la cot cu mine la răspândirea Evangheliei printre oameni; au lucrat şi cu Clement şi cu ceilalţi colegi de lucru ai mei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii.
4 Întotdeauna să fiţi plini de bucurie în Domnul; şi iarăşi zic: bucuraţi-vă!
5 Daţi ocazie tuturor să vadă că sunteţi dezinteresaţi şi plini de consideraţie faţă de alţii, în toate acţiunile voastre. Nu uitaţi că Domnul vine în curând.
6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci rugaţi-vă pentru orice lucru; aduceţi nevoile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu şi nu uitaţi să-i mulţumiţi pentru răspunsurile sale.
7 Dacă veţi face aşa, veţi experimenta pacea lui Dumnezeu, care e atât de minunată, încât întrece cu mult posibilităţile minţii omeneşti de a o înţelege. Pacea sa va păstra gândurile şi inimile voastre într-o stare de linişte şi odihnă, prin Isus Cristos.
8 Şi acum, fraţilor, în încheierea acestei scrisori, îngăduiţi-mi să mai amintesc un singur lucru: Concentraţi-vă gândurile asupra a tot ce e a devărat, bun şi drept. Gândiţi-vă la acele lucruri care sunt curate şi încântătoare şi opriţi-vă asupra părţilor bune şi frumoase din alţii. Gândiţi-vă la toate lucrurile pentru care puteţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu şi de care vă puteţi bucura.
9 Puneţi mereu în practică tot ce aţi învăţat de la mine şi tot ce m-aţi văzut facând, şi Dumnezeui păcii va fi cu voi.
10 Cât de recunoscător îi sunt Domnului şi cât de mult îl laud că iarăşi îmi acordaţi ajutor. Ştiu că întotdeauna aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă să-mi trimiteţi câte ceva, dar o vreme n-aţi avut ocazia s-o faceţi.
11 Nu că aş fi dus vreodată lipsă, fiindcă am învăţat să mă descurc de minune şi cu mult, şi cu puţin.
12 Ştiu să trăiesc aproape din nimic ori din belşug. Am învăţat să fiu mulţumit în orice situaţie, fie că am stomacul plin, fie că rabd de foame, şi-n belşug şi-n sărăcie.
13 Fiindcă pot face ceea ce-mi cere Dumnezeu cu ajutorul lui Cristos, care îmi dăruieşte tărie şi putere.
14 Dar chiar aşa stând lucrurile, bine aţi procedat, acordându-mi ajutor în strâmtorarea prin care trec acum.
15 După cum ştiţi foarte bine, când v-am adus prima dată Evanghelia, după care mi-am văzut mai departe de drum, părăsind Macedonia, doar voi, filipenii, v-aţi asociat cu mine la dat şi primit. Nici o altă biserică nu a făcut aceasta.
16 Chiar şi când am fost în Tesalonic, mi-aţi trimis ajutor de două ori.
17 Însă deşi apreciez darurile voastre, fericirea maximă mi-o prilejuieşte răsplata binemeritată pe care o veţi dobândi voi ca urmare a dărniciei voastre.
18 În prezent, am tot ce-mi trebuie – şi chiar mai mult! Am o provizie generoasă din darurile pe care mi le-aţi trimis cu ocazia venirii lui Epafrodit. Ele sunt o jertfă plăcut mirositoare, care-i face multă plăcere lui Dumnezeu.
19 El este acela care vă va împlini toate nevoile voastre din bogăţiile sale în slavă, din pricina a ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi.
20 Acum, lui Dumnezeu Tatăl nostru să-i fie slava în veci de veci. Amin.
21 Salutaţi-i din partea mea pe toţi creştinii de acolo; fraţii care sunt cu mine vă trimit şi ei salutări.
22 De asemenea, toţi sfinţii – creştini de aici – doresc să vă salute şi, mai cu seamă, cei care lucrează la palatul lui Cezar.
23 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru.