1 Orice s-ar întâmpla, iubiţi prieteni, bucuraţi-vă în Domnul. Nu voi obosi niciodată spunându-vă asta, iar vouă vă prinde bine s-o auziţi mereu.
2 Fiţi cu ochii în patru la nemernicii aceia – câini primejdioşi, cum le zic eu, – care susţin că trebuie să fiţi tăiaţi împrejur pentru a putea fi mântuiţi.
3 Căci nu tăierea în trupul nostru (circumcizia) este aceea care face din noi copii ai lui Dumnezeu; ci închinăciunea pe care i-o aducem În duhul nostru. Aceasta e unica „circumcizie” adevărată. Gloria noastră, a creştinilor, constă în ceea ce a făcut Cristos Isus pentru noi, conştienţi fiind că nu stă în putinţa noastră de a ne mântui singuri.
4 Cu toate acestea, dacă ar avea cineva motiv să spere că se va putea mântui singur, atunci acela aş fi eu. Dacă alţii ar putea fi salvaţi prin ceea ce sunt ei înşişi, atunci de bună seamă că şi eu aş putea!
5 Fiindcă eu am îndeplinit ceremonia evreiască de iniţiere când eram de numai opt zile, născut dintr-o familie de evrei get-beget, o ramură a vechii seminţii originare a lui Beniamin. Aşa că, dacă a fost cineva evreu adevărat vreodată, atunci acela eu am fost! Ba mai mult, am fost un membru al fariseilor, care cer respectarea cea mai strictă a tuturor legilor şi a datinilor evreieşti.
6 Cât priveşte sinceritatea? Nu se mai pune la îndoială, întrucât, mânat de ea, aduceam persecuţii mari bisericii; şi încercam să respect fiecare normă şi regulă până în cele mai mici amănunte.
7 Însă toate lucrurile acestea pe care altă dată le consideram de mare valoare le-am aruncat acum la coş pentru a-mi putea pune încrederea şi speranţa numai şi numai în Cristos.
8 Da, toate celelalte sunt lipsite de valoare când le compari cu câştigul nepreţuit de a-l cunoaşte pe Cristos Isus, Domnul meu. Am pus deoparte toate celelalte lucruri, socotindu-le egal cu zero, cu scopul de a-l putea avea pe Cristos
9 şi de a deveni una cu el, nebizuindu-mă că voi fi mântuit prin atingerea unui grad suficient de bunătate ori prin respectarea legilor lui Dumnezeu, ci punându-mi încrederea în Cristos, ca el să mă salveze; căci calea lui Dumnezeu de a ne pune în ordine cu el depinde de credinţă – bizuirea în exclusivitate pe Cristos.
10 Am renunţat atunci la toate celelalte – am constatat că e singura cale de a-l cunoaşte pe Cristos cu adevărat şi de a experimenta extraordinara putere care l-a înviat pe el, precum şi de a descoperi ce înseamnă să suferi şi să mori împreună cu el.
11 Aşa că, indiferent cât m-ar costa, eu sunt unul dintre aceia care doresc să ajungă cu orice chip învierea cea aleasă dintre cei morţi.
12 Nu vreau să zic că am atins perfecţiunea, încă n-am învăţat tot ce trebuie, dar lucrez fără întrerupere ca să ajung acea zi când, în cele din urmă, voi fi tot ce a vrut Cristos să devin atunci când m-a mântuit.
13 Nu, scumpi fraţi, nu sunt încă tot ce ar trebui să fiu dar îmi concentrez toată energia asupra unui singur ţel: uitând trecutul şi privind înainte spre ceea ce mă aşteaptă,
14 eu mă lupt din răsputeri să termin cursa şi să pot primi premiul pentru care ne cheamă Dumnezeu în cer, datorită celor săvârşite de Cristos Isus pentru noi.
15 Sper că toţi care sunteţi creştini maturi veţi vedea la fel aceste adevăruri şi dacă nu sunteţi de acord în vreo privinţă, am credinţa că Dumnezeu vă va lămuri –
16 dacă şi voi ascultaţi în totul de adevărul pe care-l cunoaşteţi.
17 Iubiţi fraţi, rânduiţi-vă vieţile după modelul vieţii mele şi observaţi cine mai trăieşte potrivit pildei mele.
18 Fiindcă v-am mai spus şi altădată şi o spun din nou acum cu lacrimi în ochi, sunt mulţi care, aparent, merg pe calea creştină dar în fond sunt duşmani ai crucii lui Cristos.
19 Viitorul lor va fi o pierzare veşnică, întrucât zeul lor este pofta lor: ei sunt mândri de ceea ce ar trebui să le fie ruşine; şi nu se gândesc la nimic altceva decât la viaţa aceasta de pe pământ.
20 Dar patria noastră este în cer, cu Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos; şi aşteptăm cu bucurie reîntoarcerea sa de acolo.
21 Când va veni iarăşi, va lua aceste trupuri muritoare ale noastre şi le va transforma în trupuri slăvite, ca al său, făcând uz de aceeaşi putere extraordinară cu care va cuceri toate celelalte lucruri de pretutindeni.