1 Vin eu atunci şi întreb: şi-a lepădat ori şi-a părăsit Dumnezeu poporul său, evreii? Vai, dar nici vorbă de aşa ceva! Amintiţi-vă doar că eu însumi sunt evreu, urmaş al lui Avraam şi membru al familiei lui Beniamin.
2 Nu, Dumnezeu nu s-a lepădat de propriul său popor pe care l-a ales de la început. Vă aduceţi aminte ce spun Scripturile în legătură cu aceasta?
3 Ilie profetul se plângea lui Dumnezeu împotriva evreilor care omorâseră profeţii şi dărâmaseră altarele lui Dumnezeu. Ilie susţinea că în toată ţara nu a mai rămas decât el care să-l iubească pe Dumnezeu, şi uite că acum şi pe el încearcă să-l omoare!
4 Şi vă amintiţi cum i-a răspuns Dumnezeu? Aşa i-a spus: „Vai, dar nu eşti tu singurul care a mai rămas. Mai am alţi şapte mii în afară de tine, care încă mă iubesc şi nu s-au plecat în faţa idolilor!”
5 La fel e şi astăzi: nu toţi evreii s-au îndepărtat de Dumnezeu; mai sunt câţiva mântuiţi, ca urmare a îndurării lui Dumnezeu care i-a ales.
6 Or, dacă a fost la mijloc îndurarea lui Dumnezeu, alegerea lor se bazează tocmai pe acest fapt. În caz contrar – când alegerea lor s-ar datora meritelor lor – îndurarea lui Dumnezeu n-ar mai fi un dar, ci ceva câştigat prin strădanii.
7 Aşa că situaţia stă în felul următor: cei mai mulţi evrei nu au dobândit favoarea lui Dumnezeu pe care o căutau. Câţiva inşi au dobândit-o – respectiv aceia aleşi de Dumnezeu – dar ochii celorlalţi au fost orbiţi.
8 La aceasta se referă Scripturile noastre când spun că Dumnezeu i-a adormit, închizându-le ochii şi urechile pentru ca ei să nu înţeleagă ce spunem noi când le vorbim despre Cristos. Şi lucrurile au rămas aşa chiar până în ziua de astăzi.
9 Regele David a vorbit despre acelaşi lucru când a spus: „Belşugul lor şi celelalte binecuvântări să-i amăgească să creadă că între ei şi Dumnezeu totul e în ordine. Bunăstarea aceasta să se întoarcă asupra lor şi să-i zdrobească pe merit.
10 „Ochii să li se întunece”, spunea el, „pentru ca să nu poată vedea în veci şi să umble încovoiaţi sub poveri apăsătoare.”
11 Înseamnă oare aceasta că Dumnezeu şi-a lepădat poporul său evreu pentru totdeauna? Fireşte că nu! Scopul său a fost acela de a pune mântuirea sa şi la dispoziţia ne-evreilor, pentru ca prin aceasta să fie stârnită gelozia evreilor, ca şi ei să dorească mântuirea lui Dumnezeu.
12 Acum însă dacă lumea întreagă s-a îmbogăţit, ca urmare a faptului că evreii s-au poticnit de oferta de mântuire a lui Dumnezeu şi au respins-o, gândiţi-vă ce mare binecuvântare va fi mai târziu când şi evreii vor veni la Cristos.
13 După cum ştiţi, Dumnezeu m-a numit ca trimis special pentru voi, ne-evreii. Eu pun mare accent pe aceasta şi le reamintesc evreilor ori de câte ori am prilejul,
14 pentru ca, dacă se poate, să-i fac să dorească ceea ce aveţi voi ne-evreii, şi astfel să-i mântuiesc măcar pe unii din ei.
15 Şi ce minunat va fi când vor deveni creştini! Când s-a îndepărtat Dumnezeu de ei, aceasta a constituit o apropiere de restul lumii, cu scopul de a-i oferi mântuirea; dar acum va fi şi mai minunat când vor veni evreii la Cristos. Va fi ca atunci când înviază morţii.
16 Şi întrucât Avraam şi profeţii sunt poporul lui Dumnezeu, şi copiii lor vor fi. Căci dacă rădăcinile pomului sunt sfinte, aşa vor fi şi ramurile.
17 Dar unele ramuri din pomul lui Avraam, adică unii evrei, s-au rupt. Iar voi, ne-evreii, care eraţi ramuri – să spunem – dintr-un măslin sălbatic, aţi fost altoiţi în pomul bun. Aşa că acum primiţi şi voi binecuvântarea promisă de Dumnezeu lui Avraam şi copiilor săi, bucurându-vă de aceeaşi hrană bogată pe care o dă Dumnezeu măslinului său.
18 Dar voi trebuie să fiţi atenţi ca nu cumva să începeţi să vă lăudaţi că aţi fost puşi în locul ramurilor care s-au rupt. Amintiţi-vă că voi sunteţi importanţi prin simplul fapt că acum faceţi parte din pomul lui Dumnezeu; nu sunteţi decât o ramură, şi nu o rădăcină.
19 „Ei”, veţi zice voi, „dar ramurile acelea au fost rupte pentru ca să-mi facă mie loc, aşa că trebuie să fiu destul de bun.”
20 Aveţi grijă! Nu uitaţi că ramurile acelea, respectiv evreii, au fost rupte fiindcă nu l-au crezut pe Dumnezeu, şi că voi sunteţi acolo unde sunteţi doar pentru că voi credeţi. Nu fiţi mândri, ci smeriţi, recunoscători şi, mai ales, atenţi.
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile pe care le-a aşezat acolo în primul rând, nici pe voi nu vă va cruţa.
22 Observaţi cum Dumnezeu este atât de îndurător şi, în acelaşi timp, atât de sever. El se poartă aspru cu cei care nu ascultă, dar e foarte bun cu voi dacă-l iubiţi şi vă încredeţi în el mai departe, însă dacă nici voi nu-l ascultaţi, şi voi veţi fi tăiaţi.
23 Pe de altă parte, dacă evreii se dezbăra de necredinţa lor şi revin la Dumnezeu, Dumnezeu îi va altoi din nou în vechiul pom. El are puterea s-o facă.
24 Căci dacă Dumnezeu a fost gata să vă ia pe voi, care eraţi atât de departe de el – ca ramuri dintr-un măslin sălbatic – şi să vă altoiască în pomul său cel bun (un lucru care nu se potrivea deloc cu natura voastră), nu vedeţi atunci că va fi mai dispus să-i repună la loc pe evrei, care de fapt au fost acolo de la început?
25 Vreau să cunoaşteţi acest adevăr de la Dumnezeu, scumpi fraţi, pentru ca să nu vă simţiţi mândri şi să începeţi să vă lăudaţi. Da, este adevărat că în prezent unii dintre evrei se împotrivesc Evangheliei, dar aceasta nu va dura decât până când voi, ne-evreii, veţi veni cu toţii la Cristos – mă rog, acei care vor veni.
26 Şi apoi, întreg Israelul va fi mântuit. Vă amintiţi ce spuneau profeţii în legătură cu aceasta? „Va ieşi din Sion un Salvator, care-i va întoarce pe evrei de la fărădelegile lor.
27 La momentul respectiv le voi lua păcatele, aşa cum am promis.
28 Acum mulţi evrei sunt duşmani ai Evangheliei. Ei o urăsc. Dar acest lucru v-a fost de folos, întrucât, până la urmă, a făcut ca Dumnezeu să vă dea vouă, ne-evreilor, darurile sale. Cu toate acestea, Dumnezeu încă îi mai iubeşte pe evrei, din pricina făgăduinţelor făcute lui Avraam, Isaac şi Iacob.
29 Căci darurile lui Dumnezeu şi chemarea sa nu vor putea fi retrase niciodată; el nu-şi va călca niciodată promisiunile.
30 Deoarece evreii au respins darurile lui Dumnezeu, el s-a îndurat de voi care eraţi nişte rebeli.
31 Evreii sunt cei răzvrătiţi acum, dar într-o zi vor avea parte de îndurarea lui Dumnezeu de care vă bucuraţi voi acum.
32 Căci Dumnezeu i-a lăsat pe toţi în voia lor să păcătuiască, pentru ca să se poată îndura de toţi deopotrivă.
33 O, ce minunat e Dumnezeul nostru! Ce mari sunt înţelepciunea, cunoştinţa şi bogăţiile sale! Nouă ne este absolut imposibil să înţelegem toate hotărârile şi căile sale!
34 Căci cine dintre noi poate pătrunde gândirea lui Dumnezeu? Cine e de ajuns de priceput să-i fie sfetnic şi îndrumător?
35 Şi cine ar putea vreodată să-i ofere lui Dumnezeu suficient pentru a-l determina să acţioneze?
36 Căci toate vin numai de la Dumnezeu. Toate trăiesc prin puterea sa şi toate sunt spre slava sa. A lui să fie slava în veci!