1 Iubiţi fraţi, dorul şi rugăciunea inimii mele este ca poporul evreu să poată fi mântuit.
2 Eu ştiu cu cât entuziasm ţin ei la onoarea lui Dumnezeu, însă aceasta e o râvnă greşit canalizată.
3 Căci ei nu înţeleg că Cristos a murit pentru ca să poată fi puşi în ordine cu Dumnezeu, în schimb, ei încearcă să devină suficient de buni pentru a câştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu prin respectarea legilor şi datinilor evreieşti, dar nu aceasta e calea lui Dumnezeu de mântuire.
4 Ei nu înţeleg că Cristos le dă tuturor celor care se încred în el tot ce încearcă ei să obţină prin respectarea legii lui Moise, care a fost în vigoare până la venirea sa.
5 Deoarece, Moise scria, că numai dacă cineva ar putea atinge perfecţiunea în bunătate şi ar rezista ispitei fără să păcătuiască nici măcar o singură dată, numai atunci ar putea fi iertat şi salvat.
6 Pe când, mântuirea care vine prin credinţă spune aşa: „Nu e nevoie să cutreieri cerurile pentru a-l găsi pe Cristos şi a-l aduce aici jos să te ajute” şi
7 „Nu e nevoie să te cobori între cei morţi pentru a-l readuce pe Cristos la viaţă.”
8 Căci mântuirea care decurge din încrederea în Cristos – adică ceea ce predicăm noi – e deja la îndemâna fiecăruia dintre noi, numai să ne-o însuşim; de fapt, ne este atât de aproape cum ne sunt inima şi gura.
9 Fiindcă, dacă spui altora cu gura ta că Isus Cristos este Domnul tău şi crezi din inimă că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci un om ajunge să fie în ordine cu Dumnezeu prin credinţa din inima sa; iar cu gura spune altora despre credinţa sa, confirmându-şi astfel mântuirea.
11 Fiindcă Scripturile ne spun că nici unul care crede în Cristos nu va fi vreodată dezamăgit.
12 În această privinţă şi evreul, şi ne-evreul sunt tot una: au cu toţii acelaşi Domn care îşi împarte cu mână largă bogăţiile tuturor acelora care i le cer.
13 Oricine cheamă numele Domnului va fi mântuit.
14 Dar oare cum îl vor ruga să-i mântuiască dacă nu cred în el? Şi cum vor putea crede în el dacă n-au auzit niciodată despre el? Şi cum vor auzi despre el dacă nu le vorbeşte cineva?
15 Şi cum se va duce vreunul să le spună dacă nu-l trimite cineva? Despre aceasta vorbesc Scripturile când spun: „Ce minunată e misiunea celor care predică Evanghelia păcii cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, ce bineveniţi sunt cei care predică Vestea Bună a lui Dumnezeu!
16 Însă nu toţi cei care aud Vestea Bună înseamnă că au şi primit-o cu bucurie, căci aşa spunea profetul Isaia: „Doamne, cine m-a crezut când le-am spus?”
17 Totuşi credinţa provine din auzirea Evangheliei – Vestea bună despre Cristos.
18 Dar evreii cum stau? Au auzit ei cuvântul lui Dumnezeu? Da, l-au auzit, întrucât cuvântul s-a răspândit pretutindeni pe unde se găsesc ei; Vestea bună a fost predicată până la capătul lumii.
19 Şi au înţeles ei că Dumnezeu are să acorde mântuirea sa altora dacă ei refuză s-o primească? Da, au înţeles, căci încă de atunci, din vremea lui Moise, Dumnezeu spusese că îşi va face poporul gelos şi va încerca să-l trezească, dând mântuirea sa popoarelor ignorante ale păgânătăţii.
20 Iar mai târziu Isaia a afirmat cu tărie că Dumnezeu va fi descoperit de oameni care nici măcar nu-l caută.
21 Între timp el continuă să-şi întindă mâinile către evrei, dar ei o ţin mai departe cu polemicile şi refuzul lor de a veni la el.