1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o să arate slujitorilor săi ce urmează în curând să se întâmple. El a făcut cunoscut aceasta trimiţându-şi îngerul la robul său, Ioan,
2 care adevereşte tot ce a văzut – aşadar cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos.
3 Binecuvântat este cel ce citeşte cuvintele acestei profeţii şi binecuvântaţi sunt cei ce o aud şi pun la inimă ceea ce e scris în ea, căci vremea este aproape.
4 Din partea lui Ioan, către cele şapte biserici din provincia Asia: Har vouă şi pace de la cel ce este şi care era şi care vine, şi de la cele şapte Duhuri (sau: Duhul înşeptit) care sunt înaintea tronului său,
5 şi de la Isus Cristos, care este martorul credincios, întâiul născut din morţi, şi domnul regilor pământului. Celui ce ne iubeşte şi ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele lui
6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său; – a lui să fie slava şi stăpânirea în vecii vecilor!
7 Iată! El vine, înconjurat de nori; şi toţi ochii îl vor vedea – da, îl vor vedea şi cei ce l-au străpuns. Şi toate naţiunile vor plânge cu mare jale din pricina lui. Aşa va fi! Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega,” spune Domnul, „care este şi care era şi care vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, şi părtaş la suferinţă, la împărăţie şi la răbdare în Isus, mă aflam pe insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus.
10 În Ziua Domnului eram în Duhul când, deodată, am auzit în spatele meu un glas mare, ca de trâmbiţă,
11 zicând: „Scrie pe un sul tot ce vezi şi trimite scrisoarea celor şapte biserici: bisericii din Efes, celei din Smirna şi celor din Peram, Tiati-ra, Sardis, Filadelfia şi Laodiceea.”
12 Când m-am întors să văd cine vorbea şi iată că lângă mine se aflau şapte sfeşnice de aur.
13 Şi în mijlocul lor stătea cineva care semăna la chip cu „Fiul omului”, îmbrăcat într-o mantie lungă şi având petrecută de-a curmezişul pieptului o eşarfă de aur.
14 Capul şi părul îi erau albe ca lâna şi ca neaua iar ochii îi erau ca flacăra de foc.
15 Picioarele sale străluceau ca arama încinsă în cuptor iar glasul lui tuna ca vuietul valurilor când se izbesc de ţărm.
16 În mâna dreaptă ţinea şapte stele şi din gură ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri, iar faţa îi strălucea cum e soarele mai strălucitor.
17 Când l-am văzut, i-am căzut îndată la picioare, ca mort; dar el şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 cel viu, care a murit şi acum este viu în vecii vecilor, care are cheile morţii şi ale Hadesului – să nu-ţi fie frică!
19 Aşterne în scris ce-ai văzut adineaori şi ceea ce are să ţi se arate numaidecât.
20 Iată tâlcul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi al celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici iar cele şapte sfeşnice sunt chiar bisericile însele.”