1 De la: Iuda, slujitor al lui Isus Cristos şi frate cu Iacob. Către creştinii de pretutindeni, căci Dumnezeu Tatăl v-a ales şi Isus Cristos v-a păzit.
2 Fie ca voi să aveţi tot mai mult parte de bunătatea, pacea şi dragostea lui Dumnezeu.
3 Preaiubiţi prieteni, plănuisem să vă scriu câteva gânduri privitoare la mântuirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, dar acum descopăr că trebuie să vă scriu despre altceva şi anume să vă îndemn să apăraţi cu hotărâre credinţa dată de Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, poporului său, ca s-o păstreze neschimbată de-a lungul anilor.
4 Zic asta întrucât s-au strecurat printre voi nişte învăţători fără de Dumnezeu, care susţin că, după ce am devenit creştini, putem face absolut tot ce dorim fără să ne temem de pedeapsa lui Dumnezeu. Soarta unor astfel de oameni a fost de mult pecetluită, căci ei s-au întors împotriva singurului nostru stăpân şi Domn, Isus Cristos.
5 Iată ce le răspund eu acestora: aduceţi-vă aminte de un lucru – pe care de fapt îl şi ştiţi – că Domnul a scăpat un întreg popor din ţara Egiptului, dar că după aceea i-a ucis pe toţi aceia care nu s-au încrezut în el şi nu l-au ascultat.
6 Şi vă mai amintesc de îngerii aceia care erau odată curaţi şi sfinţi, dar s-au abătut de bună voie la o viaţă de păcat, în prezent, Dumnezeu îi ţine legaţi în lanţuri în temniţe întunecate, unde aşteaptă ziua judecăţii.
7 Nu uitaţi de locuitorii Sodomei şi Gomorei, oraşele învecinate în care se răsfăţau în poftele de tot felul, inclusiv homosexualitatea. Cetăţile acelea au fost distruse de foc şi rămân până în ziua de azi un avertisment pentru noi că există un iad în care sunt pedepsiţi păcătoşii.
8 Cu toate acestea, învăţătorii falşi de care vorbeam îşi trăiesc mai departe viaţa lor desfrânată şi ticăloasă, înjosindu-şi trupurile şi râzând de cei slăviţi acele puteri uriaşe ale răului înfiorător care şi-au părăsit starea dintâi.
9 Până şi Mihael, unul din cei mai mari îngeri, când s-a certat cu Satana pentru trupul lui Moise, nu a îndrăznit să-l acuze pe Satana sau să-l ia în zeflemea, ci a spus doar atât: „Domnul să te mustre.”
10 Oamenii aceştia însă batjocoresc şi blestemă absolut tot ce nu pricep şi, asemenea unor dobitoace, fac tot ce le trece prin cap, ruinându-şi astfel sufletele.
11 Vai de ei! Căci o iau pe urmele lui Cain, care şi-a omorât fratele; şi, întocmai ca Balaam, ar face orice când e vorba de bani; l-au nesocotit pe Dumnezeu precum Core, în speranţa unui câştig; ei vor pieri sub blestemul său.
12 Când oamenii aceştia iau parte la mesele voastre de dragoste în biserică, ei sunt ca nişte pietre ascunse printre voi, care râd şi-i dau înainte, îndopându-se până ce nu mai pot, fără să se gândească deloc la ceilalţi din jurul lor. Ei sunt ca nişte nori fără ploaie, mânaţi de vânt peste ţinuturi aride, promiţând mult, dar nedând nimic. Sunt ca nişte pomi în care nu găseşti un fruct măcar, la vremea culesului. Nu sunt doar morţi, ci morţi de două ori, căci au fost smulşi cu rădăcină cu tot pentru a fi arşi.
13 Nu lasă în urma lor decât ruşine şi ocară, ca dâra murdară de spumă ce rămâne pe nisip în urma valurilor sălbatice. Ei rătăcesc de colo-colo, de parcă ar fi nişte stele strălucitoare, dar, în fond, înaintea lor zace bezna veşnică ce le-a pregătit-o Dumnezeu.
14 Enoh, care a trăit demult, la scurtă vreme după Adam, avea cunoştinţă de aceşti oameni, căci iată ce spunea el despre ei: „Priviţi! Vine Domnul cu milioanele sale de sfinţi.
15 El îi va aduce pe oamenii lumii înaintea sa la judecată, ca să primească pedeapsa dreaptă şi să dovedească lucrurile groaznice săvârşite de ei în răzvrătirea lor faţă de Dumnezeu, scoţând la iveală tot ce au rostit împotriva sa.”
16 Oamenii aceştia se plâng în permanenţă, veşnic nemulţumiţi, şi săvârşesc toate relele la care îi poate duce mintea. Sunt nişte lăudăroşi cu gură mare, cărora le place să se dea în spectacol şi, chiar atunci când manifestă respect faţă de cineva, o fac numai pentru a obţine ceva în schimb.
17 Dragi prieteni, aduceţi-vă aminte ce v-au spus apostolii Domnului nostru Isus Cristos,
18 că în vremurile din urmă vor veni batjocoritorii aceştia, care nu vor avea alt scop în viaţă decât să se distreze pe toate căile rele imaginabile.
19 Ei stârnesc discuţii în contradictoriu; iubesc lucrurile rele ale lumii şi Duhul Sfânt nu locuieşte în ei.
20 Dar voi, iubiţii mei prieteni, trebuie să vă zidiţi vieţile tot mai trainic pe temelia sfintei noastre credinţe, învăţând să vă rugaţi în puterea şi forţa Duhului Sfânt.
21 Rămâneţi mereu înăuntrul hotarelor în care vă poate cuprinde şi binecuvânta iubirea lui Dumnezeu. Aşteptaţi cu răbdare viaţa veşnică pe care are să v-o dea Domnul Isus Cristos, în îndurarea lui.
22 Încercaţi să-i ajutaţi pe cei care vă contrazic în discuţii. Aveţi milă de cei care se îndoiesc.
23 Salvaţi-i pe unii, smulgându-i ca din flăcările iadului însuşi. Cât priveşte pe alţii, ajutaţi-i să-l afle pe Domnul printr-o purtare omenoasă faţă de ei, dar aveţi grijă ca nu cumva să fiţi târâţi şi voi în păcatele lor. Urâţi până şi haina mânjită de păcat, dar fiţi îndurători faţă de ei ca păcătoşi.
24 Şi acum toată slava să-i fie singurului Dumnezeu, care ne mântuieşte prin Isus Cristos, Domnul nostru; da, într-adevăr, toată splendoarea şi maiestatea, toată puterea şi autoritatea sunt ale sale de la început;
25 ale lui sunt şi ale lui vor rămâne în veci de veci. Şi el este în stare să vă ferească de orice alunecare şi de orice cădere şi să vă aducă, fără păcat şi desăvârşiţi, în slăvită sa prezenţă, cu chiote de bucurie veşnică. Amin.