11
După aceea, mi s-a dat o vergea de măsurat şi mi s-a spus să mă duc să măsor Templul lui Dumnezeu, inclusiv curtea interioară unde se află altarul, şi să număr credincioşii.
„Curtea exterioară însă să n-o masori”, mi s-a spus, „fiindcă ea a fost predată naţiunilor. Ele vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni.
Şi eu le voi da putere celor doi martori ai mei să proorocească 1.260 de zile îmbrăcaţi în pânză de sac.”
Martorii aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului întregului pământ.
Oricine va încerca să le facă vreun rău va fi ucis de rafalele de foc din gura lor.
Ei au putere să închidă zăgazurile cerului, ca să nu mai plouă deloc în timpul celor trei ani şi jumătate cât vor prooroci ei, şi să prefacă apele curgătoare şi oceanele în sânge, precum şi puterea de a abate asupra pământului tot soiul de plăgi, ori de câte ori doresc.
Când îşi vor încheia cei trei ani şi jumătate de mărturie solemnă, tiranul care va ieşi din groapa fără fund va declara război împotriva lor şi-i va birui, omorându-i apoi;
timp de trei zile şi jumătate, trupurile lor neînsufleţite vor fi expuse privirilor, pe străzile marelui oraş „Sodoma” şi „Egipt”) – adică, tocmai acolo unde fusese răstignit Domnul lor.
Timp de trei zile şi jumătate oameni din toate popoarele, triburile, limbile şi naţiunile pământului vor privi trupurile lor neînsufleţite şi vor refuza să-i îngroape.
10 Şi va avea loc o sărbătoare mondială – oamenii de pretutindeni se vor bucura şi-şi vor face unii altora cadouri, dând petreceri în cinstea morţii celor doi profeţi care-i chinuiseră atât de mult.
11 Dar, după trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu va intra în ei şi se vor scula. Va intra în toţi o mare spaimă.
12 După aceea, se va auzi strigătul puternic al unei voci din cer, glăsuind astfel: „Veniţi aici sus!” Şi ei se vor înălţa la cer pe un nor, sub privirile duşmanilor lor.
13 În aceeaşi oră se va produce un cutremur îngrozitor de pământ, care va dărâma a zecea parte din oraş, lăsând în urmă 7.000 de morţi. Atunci toţi cei rămaşi în viaţă, de groază, îl vor slăvi pe Dumnezeul cerului.
14 A doua nenoricire a trecut şi ea dar este urmată imediat de a treia:
15 Deoarece, chiar atunci îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă şi s-au auzit îndată nişte voci din cer care strigau: „Împărăţia acestei lumi este acum a Domnului nostru şi a Cristosului său; şi el va domni în veci de veci.”
16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni care stau pe tronuri înaintea lui Dumnezeu s-au aruncat cu faţa la pământ, în semn de închinare, zicând:
17 „Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care eşti, ai fost şi acum ţi-ai preluat măreaţa ta putere şi ai început să domneşti.
18 Popoarele s-au mâniat pe tine, dar acum a venit rândul tău să te mânii pe ele. E timpul să judeci pe morţi şi să-ţi răsplăteşti slujitorii – profeţii şi oamenii de rând, pe toţi cei care se tem de numele tău, mari şi mici – şi să-i distrugi pe aceia care au făcut să vină nimicirea pe pământ.”
19 Apoi, în cer s-a deschis Templul lui Dumnezeu şi înăuntru s-a văzut chivotul legământului său. Cerul era brăzdat de fulgere şi tunete asurzitoare. A urmat, apoi, o mare furtună cu grindină şi lumea a fost zguduită de un cutremur de pământ înfiorător.