1 Atunci am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, învăluit de un nor şi având deasupra capului un curcubeu; faţa îi strălucea ca soarele iar picioarele îi scăpărau ca focul.
2 Şi în mână ţinea desfăcut un sul mic. Şi-a pus piciorul drept în mare iar stângul şi l-a aşezat pe pământ
3 şi a scos un strigăt puternic – ca răcnetul unui leu – la care au răspuns şapte bubuituri de tunet.
4 Tocmai mă pregăteam să notez ce-au spus tunetele, când am auzit din cer un glas care mi-a zis: „Să nu faci asta. Cuvintele lor nu trebuie să fie destăinuite.”
5 Apoi falnicul înger care stătea pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă până la cer
6 şi a jurat pe Cel care trăieşte în vecii vecilor, care a creat cerul şi tot ce se află în el şi pământul cu tot ce conţine acesta şi marea cu toate ale ei, că nu va mai fi nici o întârziere,
7 ci, când va suna îngerul al şaptelea din trâmbiţă, se va împlini planul de nepătruns al lui Dumnezeu, ce fusese ţinut ascuns veacuri de-a rândul, încă de la anunţarea sa de către robii săi, profeţii.
8 Apoi vocea din cer mi-a vorbit din nou, zicându-mi: „Du-te şi ia sulul desfăcut de la îngerul falnic care stă în picioare pe mare şi pe uscat.”
9 Astfel, m-am apropiat şi l-am rugat să-mi dea sulul. „Poftim! Ia-l şi mănâncă-l!” mi-a zis el. „La început, va avea gust de miere, dar când îl vei înghiţi, vei simţi o senzaţie de acru în stomac!”
10 Aşadar, i l-am luat din mână şi l-am mâncat. Într-adevăr, aşa cum mi s-a spus, l-am simţit dulce în gură dar, după ce l-am înghiţit, m-a durut stomacul.
11 Apoi el mi-a zis: „Trebuie să prooroceşti mai departe multor popoare, naţiuni, triburi şi regi.”