1 Apoi a sunat al cincilea înger din trâmbiţă sa şi am văzut pe unul care a căzut din cer pe pământ şi i s-a dat cheia gropii fără fund.
2 Când a deschis-o, a răbufnit din ea un fum gros, ca dintr-o sobă uriaşă, şi soarele împreună cu aerul s-au înnegrit de fum.
3 Apoi au ieşit din fum nişte lăcuste care s-au îndreptat asupra pământului şi au căpătat puterea să înţepe ca scorpionii.
4 Dar li s-a spus să nu vatăme iarba, nici plantele, nici arborii, ci să se năpustească doar asupra acelor oameni care nu posedă semnul lui Dumnezeu pe frunte.
5 Aveau ordine să nu-i omoare, ci doar să-i tortureze cinci luni de zile, cu acea agonie pricinuită de înţepăturile scorpionului.
6 În zilele acelea, oamenii vor încerca să se sinucidă dar va fi în zadar, fiindcă moartea nu va veni. Vor dori din suflet să moară, dar moartea, pur şi simplu, va fugi de ei!
7 Lăcustele păreau nişte cai îmbrăcaţi în zale, gata de luptă. Pe cap aveau ca nişte cununi de aur şi feţele le erau ca de om.
8 Părul le era lung ca la femei iar dinţii ca de lei.
9 Purtau platoşe făcute parcă din fier şi vuietul aripilor lor era al carelor şi al cailor în bătălie.
10 Aveau cozi şi ţepi ca de scorpion, şi în ele aveau puterea de a tortura oamenii cinci luni.
11 Regele lor era îngerul abisului, care în ebraică se numeşte Abadon iar în greacă Apolion (adică Nimicitorul).
12 Prima teroare ia sfârşit, dar mai sunt încă două de venit!
13 A sunat şi al şaselea înger din trâmbiţă şi am auzit un glas dinăuntrul celor patru coarne ale altarului de aur ce stă în faţa tronului lui Dumnezeu,
14 care i-a spus îngerului al şaselea: „Eliberează-i pe cei patru demoni mari, ţinuţi legaţi la marele fluviu Eufrat.”
15 Ei fuseseră pregătiţi pentru anul acela, luna, ziua şi ceasul respectiv, şi acum au fost dezlegaţi să ucidă o treime din toată omenirea.
16 Ei mergeau în fruntea unei armate de 200 de milioane de războinici – am aflat cifra aceasta dintr-un anunţ pe care l-am auzit atunci.
17 În vedenia mea, am văzut cum li se răspândesc caii peste tot; călăreţii purtau platoşe de fier înroşit, deşi unele erau de albastrul cerului iar altele erau galbene.
18 Capetele cailor semănau foarte mult cu ale leilor şi din gurile lor ţâşnea fum, foc şi pucioasă aprinsă, şi au ucis o treime din toţi oamenii.
19 Puterea lor de ucidere nu stătea doar în gură, ci şi în cozile lor, fiindcă ele se asemănau cu nişte capete de şarpe, cu care izbeau şi muşcau, producând răni fatale.
20 Dar oamenii rămaşi în viaţă după aceste calamităţi tot n-au voit să se închine lui Dumnezeu! N-au voit nicidecum să se lase de închinarea la idoli sau să renunţe la idolii lor făcuţi din aur şi argint, aramă, piatră şi lemn, care nici nu văd, nici nu aud, şi nici nu umblă.
21 De asemenea, n-au vrut să se pocăiască de toate crimele şi vrăjitoria lor, de imoralitatea şi hoţia lor.