1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere pe tot cuprinsul cerului, timp de vreo jumătate de oră.
2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stăteau în picioare înaintea lui Dumnezeu. Lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Apoi, a venit un alt înger cu o cădelniţă de aur şi s-a oprit la altar; şi i s-a dat o mare cantitate de tămâie pe care s-o combine cu rugăciunile copiilor lui Dumnezeu şi s-o aducă apoi ca jertfă pe altarul de aur din faţa tronului.
4 Şi mireasma amestecului de tămâie şi rugăciuni s-a suit de pe altarul pe care le turnase îngerul până sus la Dumnezeu.
5 Apoi îngerul a umplut cădelniţa cu foc de pe altar şi a aruncat-o pe pământ; şi tunetul bubuia iar fulgerul cădea şi s-a produs un cutremur de pământ îngrozitor.
6 Apoi cei şapte îngeri cu cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune falnic din ele.
7 A sunat primul înger din trtmbiţă, şi asupra pământului s-a abătut grindină şi foc amestecate cu sânge. O treime din pământ a luat foc, aşa încât, a treia parte din pomi au ars, împreună cu iarba verde.
8 Apoi a sunat al doilea înger din trâmbiţă şi ceva care părea a fi un munte uriaş aprins a fost aruncat în mare şi a distrus o treime din toate corăbiile;
9 şi a treia parte din mare s-a făcut roşie ca sângele; iar o treime din peşti au fost omorâţi.
10 A sunat îngerul al treilea şi o stea mare de foc a căzut din cer peste a treia parte din râuri şi izvoare.
11 Steaua se numea „Amărăciune”, întrucât a otrăvit o treime din toate apele de pe pământ şi au murit mulţi oameni.
12 A sunat şi îngerul al patrulea din trâmbiţă şi numaidecât o treime din soare şi o treime din lună şi stele s-au întunecat şi au fost nimicite, aşa încât lumina zilei a fost redusă cu o treime iar noaptea a devenit şi mai întunecată.
13 Cum priveam aşa, am văzut un vultur singuratic zburând pe ceruri şi strigând cât putea de tare: „Vai, vai, vai de oamenii pământului din pricina grozăviilor care se vor întâmpla de îndată ce vor suna din trâmbiţe ceilalţi trei îngeri care au mai rămas.”