1 Să nu vorbeşti niciodată tăios cu un om mai în vârstă, ci să discuţi respectuos, ca şi cum ţi-ar fi tată. Celor mai tineri să le vorbeşti întocmai cum te-ai adresa unor fraţi pe care-i iubeşti.
2 Pe femeile mai înaintate în vârstă să le tratezi ca pe nişte mame, iar cu fetele să te porţi ca şi când ţi-ar fi surori, având numai gânduri curate faţă de ele.
3 Biserica are datoria să poarte de grijă, cu toată dragostea, femeilor ai căror soţi au murit, dacă acestea nu mai au pe nimeni care să le ajute.
4 Dar dacă au copii sau nepoţi, aceştia sunt cei care trebuie să-şi ia răspunderea de a le ajuta, întrucât omenia trebuie să înceapă de acasă, prin întreţinerea părinţilor nevoiaşi. Tare mult îi place lui Dumnezeu o astfel de faptă.
5 Biserica trebuie să aibe grijă şi de văduvele sărace care n-au pe nimeni pe lume, dacă acestea apelează la ajutorul lui Dumnezeu şi petrec mult timp în rugăciune;
6 dar dacă tot timpul nu fac altceva decât să umble cu bârfe şi să alerge ahtiate după plăceri, prăpădindu-şi astfel sufletele, biserica nu mai este obligată să vadă de ele.
7 Acestea trebuie să constituie norma bisericii tale, pentru ca toţi creştinii să ştie şi să aplice ceea ce e bine.
8 Dar oricine refuză să asigure cele necesare rudelor sale atunci când acestea au nevoie de ajutor, îndeosebi celor care locuiesc împreună cu familia lui, şi-a pierdut dreptul de a se mai numi creştin. Un astfel de om e mai rău decât păgânii.
9 Văduva care doreşte să fie trecută pe lista oficială a văduvelor din cadrul bisericii trebuie sa aibă cel puţin şaizeci de ani şi să nu fi fost căsătorită decât o singură dată.
10 Ea trebuie să se bucure de stima tuturor, ca urmare a faptelor bune pe care le-a săvârşit. Şi-a crescut ea copiii cum trebuie? A fost bună cu străinii, precum şi cu creştinii? A spălat picioarele sfinţilor? I-a ajutat pe cei bolnavi şi năpăstuiţi? Este gata oricând să dea dovadă de omenie?
11 Nu e bine însă ca văduvele mai tinere să devină membre ale acestui grup special, deoarece s-ar putea ca după un anumit timp să-şi nesocotească jurământul faţă de Domnul şi să se mărite iarăşi.
12 Or, atunci se vor face vinovate, fiindcă şi-au călcat promisiunea de la început.
13 În plus, s-ar putea să fie leneşe şi să umble tot timpul cu bârfe din casă în casă, băgându-şi nasul în treburile altora.
14 De aceea, consider că e mai bine ca văduvele tinere să se recăsătorească şi să aibă copii, având grijă de casa lor.
15 Căci tare mi-e teamă că unele din ele s-au şi îndepărtat deja de biserică şi au fost duse în rătăcire de Satana.
16 Dă-mi voie să-ţi mai amintesc o dată, că rudele văduvei sunt acelea care trebuie să-i poarte de grijă şi că nu trebuie să lase acest lucru în sarcina bisericii, fiindcă numai astfel biserica îşi va putea întrebuinţa banii ajutând văduvele care n-au absolut pe nimeni şi nici la cine să apeleze.
17 Presbiterii care-şi fac treaba cum se cuvine trebuie plătiţi bine şi apreciaţi în mod deosebit, mai ales cei care depun o muncă grea ca predicatori, cit şi ca învăţători.
18 Căci aşa spun Scripturile: „Să nu legi niciodată gura boului când ieşi la seceratul griului – lasă-l să mănânce în voie din mers.” Şi în alt loc: „Cine munceşte este vrednic de plata lui.”
19 Nu-ţi pleca urechea la învinuirile aduse împotriva unuia din fruntaşii bisericii, decât dacă există doi sau trei martori care să-l acuze.
20 Dacă într-adevăr a păcătuit, atunci să fie mustrat în faţa întregii biserici pentru ca nimeni să n-o ia pe urmele sale.
21 Îţi poruncesc solemn, în prezenţa lui Dumnezeu, a Domnului Isus Cristos şi a sfinţilor îngeri, să faci acest lucru chiar dacă acest fruntaş îţi este prieten apropiat. Cu toţi trebuie să te porţi la fel.
22 Niciodată să nu te pripeşti când îţi pui mâinile peste cineva; altfel s-ar putea să-i treci cu vederea păcatele şi va apărea că tu le aprobi. Şi ia seama ca tu însuţi să te fereşti de orice păcat.
23 (Apropo, asta nu înseamnă că trebuie să renunţi complet la vin. Ar trebui să serveşti uneori câte puţin vin ca medicament pentru stomacul tău, fiindcă eşti destul de bolnăvicios.)
24 Păcatele unora sar în ochi, ieşind în evidenţă cu mult înainte ca să se plângă cineva de ei, pe când păcatele altora sunt descoperite mult mai târziu.
25 Tot aşa şi faptele bune se văd uşor, şi chiar dacă nu s-ar vedea, multă vreme nu vor rămâne ascunse.