1 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, şi noi să nu ştim? Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima? Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut, îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui, cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse şi în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădiţele şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune, căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău, pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“