1 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Când vei înceta să mai vorbeşti? Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
3 De ce suntem priviţi ca nişte vite? De ce suntem proşti în ochii tăi?
4 Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, să fie uitat pământul? Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5 Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge şi flacăra focului său nu va mai străluci.
6 În cortul lui lumina devine întuneric, se stinge candela deasupra lui.
7 Puterea paşilor săi e slăbită. Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
8 Picioarele îl împing în laţ şi el umblă deasupra unei capcane.
9 O cursă îl prinde de călcâi, o prinzătoare îl ţine tare.
10 Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ, o cursă este pe cărarea lui.
11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile şi-l urmăresc la fiecare pas.
12 Puterea lui e slăbită de foame, nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13 Ele îi mănâncă părţi din piele; întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
14 E smuls din siguranţa cortului său şi e târât spre împăratul spaimelor.
15 În cortul său locuieşte focul şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
16 Jos i se usucă rădăcinile, iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui e ştearsă de pe pământ; nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
18 E tras de la lumină în întuneric şi este alungat din lume.
19 El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
20 Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui; oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
21 Aşa este locuinţa celui nelegiuit, aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“