1 Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.
2 Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?
3 Oare necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?
4 Oare nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,
6 atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!
7 Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,
8 atunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.
9 Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,
10 atunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.
11 Aceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12 Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.
13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,
14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?
15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?
16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18 eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25 sau dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
26 dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei
27 şi mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33 dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34 pentru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
35 Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.