1 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.
2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu.
3 S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.
4 Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el.
5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat.
6 Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteţi în vârstă; de aceea m-am temut şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
7 Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea, anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
8 Dar există un duh în om, suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9 Nu vârsta te face înţelept, nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultaţi-mă, îmi voi spune şi eu părerea!»
11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi, am ascultat cuvintele voastre înţelepte în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12 V-am ascultat cu atenţie, dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit, nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune; să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15 Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus, au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde şi eu şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte, duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc uşurare. Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor, nu voi linguşi pe nimeni.
22 Nici nu ştiu să linguşesc; Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.