1 Elihu a continuat:
2 „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3 Îmi voi aduce cunoştinţa de departe şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
4 Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase; unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni; este puternic, ferm în scopurile Sale.
6 Nu-l ţine în viaţă pe cel rău, dar îi face dreptate celui în suferinţă.
7 Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi, ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii şi îi înalţă pentru totdeauna.
8 Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
9 El le spune ce-au făcut – că s-au mândrit şi au păcătuit.
10 El le deschide urechile spre a se îndrepta şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11 Dacă Îl ascultă şi-L slujesc, îşi vor sfârşi zilele în fericire şi anii lor în mulţumire sufletească.
12 Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie şi vor muri fără cunoştinţă.
13 Cei nelegiuiţi nutresc mânie; nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14 Ei mor în tinereţe, sfârşesc printre cei ce se prostituează.
15 Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor şi le deschide urechea prin asuprire.
16 Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz, la un loc larg, departe de strâmtorare şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17 Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău; judecata şi dreptatea te cuprind.
18 Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19 Te-ar putea feri de necaz bogăţia sau toate eforturile pe care le faci?
20 Nu tânji după noapte, ca să smulgi popoarele din locul lor.
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate; căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
22 Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa; care învăţător este ca El?
23 Cine I-a rânduit căile sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»
24 Nu uita să-I preamăreşti lucrarea pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25 Toţi oamenii au văzut-o; fiecare priveşte la ea de departe.
26 Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră! Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27 El ia picăturile din apă şi preface ceaţa în ploaie,
28 pe care norii o lasă să cadă şi care picură din plin peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor, tunetele cortului său?
30 El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui şi acoperă adâncurile mării.
31 În acest fel judecă El popoarele; El le dă hrană din belşug.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger şi-i porunceşte unde să lovească.
33 Tunetul său Îi vesteşte sosirea, iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.