37
În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură şi saltă din locul ei.
Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său şi bubuitul care iese din gura Sa!
Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg şi-l trimite până la marginile pământului.
Apoi se aude vuietul glasului Său; El tună cu glasul Său măreţ. Când I se aude glasul, El nu opreşte fulgerele.
Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit; El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!» şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
El îl opreşte pe orice om din lucrul lui, pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui.
Atunci animalele se duc la adăpostul lor şi rămân în vizuinile lor.
Vijelia iese din odaia sa şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală; împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea.
14 Iov, ia aminte la aceasta! Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii? Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele, când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem! Din pricina întunericului nu ştim să ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc? Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi cum străluceşte soarele în ceruri, după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur; împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere, în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El; da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El.“