1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui
2 şi a zis: „În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul şi El mi-a răspuns. Din adâncul Locuinţei Morţilor am strigat după ajutor şi Tu mi-ai ascultat glasul.
3 Mă aruncaseşi în adânc, în inima mărilor, şi curentul de apă mă învăluise; toate valurile şi talazurile Tale treceau peste mine.
4 Ziceam: «Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi, şi nu voi mai privi vreodată spre Templul Tău cel sfânt!»
5 Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa, adâncul mă învăluise, iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.
6 Coborâsem până în străfundurile munţilor, şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie! Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu, mi-ai scos viaţa din groapă!
7 Când mi se scurgea sufletul din mine, mi-am adus aminte de Domnul şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idoli deşerţi s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte.
9 Dar eu Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire. Voi împlini ceea ce am jurat! Mântuirea vine de la Domnul!“
10 Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.