1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi,
2 aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului,
3 am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus,
4 ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7 Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.
8 Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu,
9 a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze.
10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica.
13 Dar îngerul i-a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,
15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui.
16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.
18 Zaharia l-a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!
19 Îngerul i-a răspuns: – Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune.
20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.
21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu.
22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.
23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă.
24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând:
25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“
26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis: – Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu!
31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
34 Maria l-a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“.
36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea!
37 Căci nimic nu este imposibil cu Dumnezeu.
38 Maria a zis: – Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda.
40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.
42 Ea a exclamat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?!
44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie!
45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“
46 Maria a zis: „Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47 şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale! Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine! Numele Lui este sfânt!
50 Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune prin braţul Lui; i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său, amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri, lui Avraam şi seminţei lui, în veci!“
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.
57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat.
58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul. Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său,
60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“
62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea.
63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat.
64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu.
65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii în casa slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia, ne va da voie,
74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri, să-I slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt! Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“
80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.