1 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar Augustus să se înscrie toată lumea.
2 Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce în Siria era guvernator Quirinius.
3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi spiţa lui David,
5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască.
7 Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.
8 În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor.
9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare.
10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:
11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul!
12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“
13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:
14 „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ, între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“
15 După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“
16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle.
17 Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil.
18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii.
19 Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei.
20 Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.
21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis, I-au pus numele Isus, nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.
22 Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului,
23 aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat, să fie pus deoparte pentru Domnul“,
24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“
25 Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el.
26 Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului.
27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii,
28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău,
30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor
32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“
33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.
34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire,
35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Şi o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“
36 Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei
37 şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune.
38 A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.
39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Copilul creştea, se întărea şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
41 În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui.
42 Când era El la vârsta de doisprezece ani, s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului.
43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta.
44 Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe,
45 dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute.
46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
47 Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui.
48 Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis: – Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!
49 El le-a răspuns: – De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?
50 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El.
51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei.
52 Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.