1 Balaam i-a zis lui Balak: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.“
2 Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak şi Balaam au adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.
3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni şi astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ţi-l voi dezvălui şi ţie.“ Şi s-a dus într-un loc mai înalt.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus: – Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am pregătit câte un viţel şi un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis: – Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.
6 Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului.
7 Atunci Balaam şi-a rostit oracolul şi a zis: „Balak m-a adus din Aram, regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit. «Vino, mi-a zis el, şi blestemă-l pe Iacov pentru mine, vino şi acuză-l pe Israel!»
8 Cum pot eu să-i blestem pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat? Cum pot eu să-i acuz pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor, îl privesc de pe înălţimea dealurilor. Este un popor care locuieşte singur, care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel? Să moară sufletul meu de moartea celor drepţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“
11 Balak i-a zis lui Balaam: – Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi duşmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
13 Balak i-a zis: – Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poţi vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14 Şi l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit şapte altare şi a adus pe fiecare câte un viţel şi un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak: – Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.“
17 El s-a întors şi l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat: – Ce ţi-a spus Domnul?
18 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis: „Ridică-te, Balak, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară rău. Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic.
21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov şi nici o un necaz în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt, tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov, nici un farmec împotriva lui Israel. Se va spune despre Iacov şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică şi se înalţă ca un leu care nu se odihneşte până nu a devorat prada şi nu a băut sângele celor sfâşiaţi.“
25 Balak i-a zis lui Balaam: – Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 – Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.
27 Atunci Balak i-a zis: – Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia.
29 Balaam i-a zis lui Balak: – Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.
30 Balak a făcut după spusele lui Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un viţel şi un berbec.